Tocmai am văzut al doilea film cu Tinkerbell şi zânele şi ne-a plăcut foarte tare. Dacă v-a plăcut primul film cu Tinkerbell, pe ăsta sigur îl veţi adora. Pe noi ne-a bucurat filmul ăsta şi cu siguranţă îl vom revedea. Traducerea în limba română e destul de fericit realizată, singura mea obiecţie e folosirea diminutivului “Clopo” în loc de “Tink”, dar aşa sunt eu, cusurgie… În rest, totul e ok, muzica e minunată, sopranele care cântă pe coloana sonoră a acestui film au făcut treabă foarte bună, au voci agreabile, actorii care dublează, la fel, deşi am senzaţia că vocea de pe acest dvd nu aparţine aceleiaşi actriţe care a dublat-o pe Tink prima oară.

În primul film zânele aduceau primăvara pe continent. De data asta se pregătesc de balul Toamnei. În fiecare an, o altă breaslă de zâne trebuie să pregătească un sceptru al cărui rol e să canalizeze lumina lunii spre Copacul Prafului Magic. Astfel, rezervele de praf magic se înoiesc.

E rândul breslei cârpacilor să facă sceptrul cu piatra lunii în vârf,  o nestemată rară care apare numai o dată la câteva sute de ani. Tinkerbell e cea mai pricepută dintre cârpaci şi are o lună la dispoziţie ca să construiască un sceptru nemaivăzut. Desigur, cu  patru zile înainte, piatra lunii suferă un mic accident şi se face zob. Singura şansă a lui Tink e să găsească o oglindă fermecată, care îndeplineşte o singură dorinţă. Cu un balon construit de ea însăşi, Tink porneşte la drum în căutarea comorii pierdute: oglinda magică. Dacă o găseşte sau nu, dacă reuşeşte să termine sceptrul la timp cu piatra lunii făcută bucăţi, vă las pe voi să aflaţi.

Culorile sunt minunate, desenele sunt foarte, foarte frumoase, morala filmului e uşor de ţinut minte: Cea mai de preţ comoară e prietenia.

E un film foarte potrivit, mai ales când vremea e rea şi copilul e bolnăvior. Ne-a plăcut mai mult decât Rapunzel, pe care l-am văzut ieri şi a fost şi el o surpriză plăcută. E plin de umor şi uşor de urmărit, peisajele sunt superbe şi personajele sunt desenate cu la fel de multă grijă. Cel mai mult ne-a plăcut de un licurici al cărui nume (Blaze) a fost tradus “Scăpărici”. Eu am apreciat foarte tare spectacolul de la teatrul zânelor.

Una peste alta, ca s-o citez pe Irina, a fost un sfârşit minunat. Vă recomandăm cu căldură acest DVD, care merită toţi bănuţii pe care îi veţi da pe el. Felicitări echipei care a tradus şi dublat acest desen, aţi făcut o treabă foarte bună!

Iată şi trailer-ul:

Sala Sceptrelor

Teatrul zânelor

Iată-l şi pe Blaze

Şi atât, că vă stricăm tot cheful

PS:

Eu am un defect.  Când mă uit la filme, îmi place să aflu dinainte ce urmează. Şi întreb: “Aha, deci, ea moare şi el naşte, gata, m-am prins, nu-i aşa?”, sau mă apucă groaza şi exclam, în mijlocul dramei celei mai mari: “Zi-mi că nu moare! Zi-mi că scapă!” Ei bine, mi-am găsit naşul. Irina face exact, dar exact la fel!

PS2: Ştiţi voi ce filme ne aşteaptă în toamna asta?

Frumoasa şi bestia, ediţie de colecţie

Si….

Tinkerbell and the Great Fairy Rescue! Friends, Trust and Pixie Dust!

Boy, do I love Disney!