Posts Tagged ‘vremea bunicilor’

A pornit, deci, spre Sibiu. Cu Pisa, cu Albă-ca-Zăpada, vreo patru cărţi, caleidoscopul şi alte mărunţişuri fără de care nu se dă dusă.

Le-a spus tuturor copiilor de la grădi că ea pleacă la Sibiu, să pescuiască păstrăvi cu Nunu.

Nunu i-a pus rolele în portbagaj. Ar fi luat şi bicicleta. Şi jumătate de casă dacă s-ar mai fi putut.

Iar eu… eu mă simt fără o mână ÅŸi m-am jelit toată dimineaÅ£a la toată lumea, că pleacă fata ÅŸi eu cui rămân…

“Ei, plec ÅŸi eu într-o vacanţă. Lasă, că mă-ntorc.”

I-am dat bani de timbre. Acum o să încep să pândesc cutia poştală.

- Mami, ştii ce era să facă Nunu azi? zice ea, pisicindu-se

- Ce?

- Era cât pe ce să-mi ia pantofi de balet.

- Aşa? zic, uitându-mă urât spre Nunu.

- Da’ de unde, se apără tata, cum am zis, Irina?

- Că trebuie întâi să o întrebăm pe mami, recunoaşte uşor dezamăgită infanta.

- Păi, ÅŸi cum rămâne cu “cât pe ce?”

- Păi da, era cât pe ce! Că dacă nu erai tu, mi-i lua.