Posts Tagged ‘vrăji de iarnă’

Irina are o relaţie foarte specială cu îngerii. Am încurajat-o să creadă în existenţa lor, să le ceară ajutorul, să se gândească la îngeraşul ei când îi e teamă de ceva. Are îngeri de lemn, îngeri de fier, îngeri de pânză, ce mai, o armată întreagă de îngeri, cu care se joacă aşa ca alte fetiţe cu păpuşile. Are ea şi păpuşi, dar le bagă rar în seamă. De câteva luni, Irina vorbeşte pe diferite voci atunci când se joacă, născoceşte dialoguri şi mici povestioare pe care le interpretează personaje imaginare, ca furnicuţa Steluţa (locuieşte în maşină şi apare când te aştepţi mai puţin) sau personaje din poveştile pe care i le spunem.

Am primit ieri de la Aurelia şi de la fetele ei felicitările cu îngeri.

ÃŽngeraÅŸul Irinei a dormit cu ea azi noapte. Tragedia a început la prima oră a dimineÅ£ii, când nu era de găsit nicăieri. O oră s-a sucit prin cameră, cu lacrimile înnodându-i-se sub bărbie, că îngeraÅŸul a plecat ÅŸi ea nu poate trăi fără el… Eu eram dârză, hotărâtă s-o las să vadă pe pielea ei ce-nseamnă dezordinea ÅŸi să nu mai ÅŸtii pe unde-Å£i pui lucrurile preÅ£ioase.Ca să nu mai zic că am reuÅŸit să răcesc ÅŸi nu-mi doream decât să mai dorm zece minute în plus.

Desigur, l-a găsit până la urmă, prin bunăvoinţa lui Laur, căruia i s-a făcut milă de atâtea lacrimi irosite.

Pentru că efectul acestei felicitări a fost atât de puternic asupra Irinei, am căutat modelul pe blogul Aureliei şi vi-l ofer şi vouă.

Aici găsiţi îngeraşul. Aici un pom de Crăciun. Aici un castel şi aici o corabie.

Aurelia, Mulţumim încă o dată! De fulgii de zăpadă croşetaţi nu pot spune decât că-s tot o minune, dar la croşetat nu mă amestec, e ceva ce mă depăşeşte.

Ne pregătim intens pentru Crăciun. Sincer vorbind, nu ştim cu ce să ne mai umplem timpul în care suntem acasă. Nu vrem să deschidem televizorul, eu mi-am propus să nu mai lucrez cât e dânsa trează, aşa că trebuie să facem ceva. De Piticot şi Comoara Piraţilor ni s-a cam luat, Domino-ul e şi el interesant până la un punct.

Aşa că seara de marţi ne-am ocupat-o cu fulgii de nea. Nu, n-am ieşit la zăpadă, nici nu prea aveam la ce ieşi. Am găsit câteva modele printabile de fulgi de nea şi am început să decupăm până am obţinut minunile astea.

De ce aveţi nevoie:

1. O foarfecă foarte ascuţită (deci nu e o activitate pentru copii mititei).

2. Imprimantă alb-negru.

3. Răbdare şi îndemânare.

Modelele de fulgi le găsiţi aici.

Cum se împătureşte hârtia se explică aici.

Am folosit aceste modele: 1, 2, 3.

Ultimul este cel mai dificil, nu aş pune un copil să-l decupeze.

Nu lăsaÅ£i copiii nesupravegheaÅ£i cu foarfeca în mână. Pe site-ul Marcel’s Kids, de unde am descărcat modelele, sunt tot felul de alte activităţi de făcut în diverse momente ale anului.

Enjoy!

PS: Copiii care i-au scris lui Moş Crăciun şi aşteaptă scrisoarea noastră vor primi în plic şi un model de decupat. Deci nu le arătaţi încă.

- Serios?

- Da!

- De ce?

- Pentru că faci vrăji.

Mi-o amintesc în altă dimineaţă, când foarte serioasă mi-a spus că mă iubeÅŸte pentru că eu fac multe minuni. Copiii au un talent deosebit să-Å£i tragă covorul seriozităţii de sub picioare, să-Å£i frâneze graba ÅŸi alergătura, din câteva vorbe să te lase cu gura căscată. Am auzit deseori în ultima vreme că aceste clipe în care rămâi bouche-bee se numesc “a-ha moments”.

ÃŽn dimineaÅ£a asta deci, pe când îi încheiam fermoarul de la haină, am avut un astfel de a-ha moment. Mi-a plăcut? Desigur. Cui nu-i place să fie comparat cu Mary Poppins? Fie ÅŸi numai pentru că Irina o ÅŸtie pe Mary Poppins în interpretarea lui Julie Andrews, care e printre preferatele mele. Dar, ca de obicei, adevărul e undeva mult mai adânc ascuns, motivaÅ£ia pentru “tu eÅŸti Mary Poppins” e alta.

Treaba asta cu “tu faci vrăji” Å£ine de o oarecare dexteritate în a ascunde pietricele ÅŸi figurine de ciocolată. La noi acasă, în apropierea Crăciunului Mami capătă puteri magice ÅŸi poate să facă vrăji cu ciocolată. Cumpăr figurine de tot felul, îngeraÅŸi, moÅŸi crăciuni, oameni de zăpadă ÅŸi reuÅŸesc să-i ascund cumva în mânecile halatului, pentru că vrăjile se fac dimineaÅ£a, lângă Calendarul de Advent. AÅŸa că Irina aÅŸteaptă cu drag Crăciunul, iubind ea foarte tare ciocolata, pentru că mami face vrăjile alea grozave care îi asigură ei bucuria de cinci secunde.

Iar eu mă bucur că anul ăsta încă mai crede că mama poate să facă vrăji deşi s-a prins că bietul Tico nu vorbeşte, că i-a scris lui Moş Crăciun şi e foarte atentă să n-o zbârcească tocmai acum, înainte de momentul magic. Sunt fericită că se uită la zânele de la Zurli şi le crede pe cuvânt când ele îi pun în palmă prafuri magice, mă bucur că nu şi-a pierdut de tot inocenţa, deşi e unsă cu toate alifiile.

Vorbeam cu Sânziana despre copiii noştri şi ea îmi spunea cu tristeţe că probabil anul ăsta e ultimul în care băieţelul lor mai crede.

O înţeleg perfect. Îi înţeleg tristeţea şi regretul. Dar îmi place să cred că mai putem întreţine magia încă puţin. Au destui ani de viaţă în care să se deprime de Crăciun, să-şi facă bilanţuri de Revelion, să se uite chiorâş la toţi Moşii pe care îi văd peste tot.

Vorbeam cu Cătălin de la JN pentru articolul publicat de ei duminică. Îi povesteam despre Firicel şi cum a apărut ea pe lume. Şi mi-a zis: toată viaţa ta pare să fie o poveste cu magii. Mi-am amintit de o frază citită pe nu ştiu unde. Dacă eşti dispus să accepţi magia în viaţa ta, chiar ajungi să duci o existenţă magică.

I-am spus Mariei mai demult o vorbă care i-a plăcut: copiii vin pe lume ca să ne înveţe că nu noi suntem buricul pământului. Pe mine Irina m-a învăţat să fac vrăji şi să fiu Mary Poppins. Pentru ea am învăţat să fac torturi şi prăjituri şi cot la cot cu ea am învăţat să fac puzzle-uri. Pentru ea am învăţat să scriu poveşti şi să fiu atentă când trec strada.

E minunat să fii părinte, dincolo de disperări, de renunţări, de frici. Un copil te reînoieşte spiritual, te domoleşte, te obliga să fii mai bun. Să nu vă fie frică de copii. Mai ales vouă, cei ce încă nu-i ţineţi în braţe.