Am să încerc să păstrez un ton glumeţ pentru acest post, în speranţa că puţinii mei cititori de sex masculin nu mă vor urî foarte tare. De ce îl scriu? Pentru că am un program care îmi spune ce caută lumea pe blogul meu şi asta a fost o întrebare de la o cititoare. “Cum să-l fac să-l doară inima”. Nu ştiu cum o cheamă şi nici câţi ani are, nu ştiu care este povestea ei de viaţă, dar pot doar să presupun că XX, cititoarea mea, trece printr-o pasă foarte proastă din pricina lui XY, care, probabil, la rândul lui, i-a frânt ei inima.

Am să încep prin a spune că nu cred în răzbunare, deşi am simţit de câteva ori în viaţă nevoia să răspund cu aceeaşi monedă. Am şi făcut-o, în câteva rânduri. Problema cu setea de răzbunare e că după ce i-o tragi şi tu celui ce te-a enervat, nu te simţi deloc mai bine, ba dimpotrivă, nu faci decât să perpetuezi tensiunea şi negativitatea şi starea de rău. Aşa cum i-am explicat Irinei, cuvintele urâte şi gândurile negre au darul de a se transforma într-un soi de pâclă deasă şi neagră ce poate să întunece până şi lumina soarelui. E doar o metaforă, evident, dar e o metaforă bună.

Deci, dragă XX, dacă după argumentul de mai sus tot simţi nevoia să afli cum se frânge inima unui bărbat, metode există mai multe. Şi cine altcineva poate să te înveţe mai bine decât o femeie care a trecut relativ recent printr-un divorţ? Poate doar un bărbat.

1. Fă-l să simtă că nu crezi în el

Am reuşit să văd tot DVD-ul lui Mark Gungor, pe care e un seminar foarte interesant, numit “How to stay married and not kill anybody”. Nu am aflat de acolo adevăruri tulburătoare, ci doar lucruri de bun simţ, puse într-o ordine logică şi frumos explicate. Atunci când vine vorba de frânt inima unui bărbat, cea mai uşoară metodă e să nu crezi în el. Calcă-i mândria în picioare, zi-i mereu că nu e în stare de nimic, spune-i zilnic că e prost şi inutil şi ai toate şansele să îl pierzi definitiv. Pentru că asta se va întâmpla, dacă îi frângi inima bărbatului.

Ca să zâmbim puţin, aş spune că inima bărbatului nu stă niciodată într-un singur loc, de aceea e greu de străpuns cu cuţitul. Uneori e în cap, uneori e la locul ei, alteori mai jos, între picioare, dar, oriunde s-ar afla, Inima Bărbatului e bine ascunsă sub un strat de mândrie împletit cu cel de orgoliu. Bărbaţii au o părere foarte bună despre ei. Toţi ştiu de la mama lor că bărbatul trebuie să fie doar puţin mai frumos decât Dracul. Şi, văzând dânşii doar obiectele, nu şi legătura dintre obiecte, iau această zicere ad literam. Rar vei vedea bărbat care să treacă prin chinurile Iadului doar ca să încapă în pantalonii de la costum înainte de nunta celui mai bun prieten. Rar vei vedea bărbat care să întoarcă dezgustat privirea de la o vitrină în care i se reflectă propria imagine. Rar vei vedea bărbat care să te ia în serios dacă îi spui că barba de 5 zile nu mai e sexy, ci doar înţeapă. Bărbaţii au mereu încredere în calităţile lor fizice, n-au abonament la tortura rafinată denumită “cabinet de cosmetică”, nu aruncă mii de lei pe creme şi alte prostii, bărbaţii ştiu că (nu) mărimea contează (după caz), atitudinea schimbă totul.

Dar bărbaţii au mereu nevoie de oglinzi, de martori la tot ceea ce fac, martori care să le confirme că e bine, că planul lor a fost, desigur, bun, dar circumstanţele nu au fost favorabile, că ei sunt cei mai buni amanţi, cei mai extraordinari taţi, cei mai buni conducători de clan şi, desigur, primul, unicul şi ultimul dintre cei pe care îi primeşti. Când sunt siguri că tu eşti martora vieţii lor, atunci încep să se deschidă. Atunci spun. Ce visează. Ce plănuiesc. Ce li se pare. Nu trebuie decât să-i asculţi. Vrei să îi frângi? Sapă-i. Sapă-i şi pierde-i, pentru că după colţ e altă gazelă care abia aşteaptă să bată din gene şi să spună “Vai, cât de puternic, cât de inteligent, cât de unic şi măreţ eşti.”

2. Umileşte-l în public

Asta cu siguranţă va fi un semnal puternic că vrei să îi frângi inima, desigur, prin învăluire, atacându-i întâi stratul de orgoliu împletit cu mândrie. Doar tu ştii cel mai bine ce-l calcă pe nervi. Fă-o, cu cruzime, nici nu te gândi prea mult la consecinţe, în fond, scopul tău nu e să-l bucuri, ci să-l frângi, să-l serveşti gata stricat pentru cea care îţi va urma, măcar să aibă şi ea cu ce să se lupte: cu toate rănile pe care tu i le-ai creat, răni pe care următoarea proastă va trebui să le vindece, cu răbdare, cu înţelegere, cu tact – adică toate acele calităţi pe care, poate, şi tu le-ai avut la început, dar ai obosit să le mai pui la bătaie. Lasă, să sufere şi altele, de ce doar tu? Doar nu-ţi închipui că următorul pe care-l vei alege să-ţi plătească apa plată cu lămâie va veni ca scos din pachet? Nu. Şi pe acela, cel puţin o altă femeie l-a frânt, măcar o dată în viaţă. Depinde acum de norocul tău, dacă a fost doar una înaintea ta (poate chiar mama lui) sau mai multe. Dacă au fost mai multe, şansele ca el să fie un ticălos cinic sunt foarte mari şi atunci puteţi să vă sfâşiaţi ca de la egal la egal, doar ştim bine că în amor e ca-n război, să crape, să crape Romeo, să moară!

3. Ia-te de mama lui

Mama e sfântă. Aşa ar trebui să fie. Deci, dacă vrei să-i frângi definitiv inima, atacă-l la rădăcină. Zi-i de mă-sa. Că e rea şi proastă. Că e încuiată şi împuţită. Că e o viperă şi că abia aştepţi să dansezi la moartea ei. Dar nu uita, XX, toţi avem o mamă. Şi mamele sunt fiinţele acelea care ani buni ne-au şters nasul, fundul, urechile, ne-au pupat bubele, ne-au pansat tăieturile, ne-au dat aripi sau ne-au călcat pe cap, ne-au luat temperatura şi ne-au ciuruit fundul cu supozitoare, mamele, dragă XX, indiferent că-s de fete sau de băieţi, ar trebui să nu fie făcute teme de discuţie, pe cât posibil, şi ştii de ce? Nu doar pentru că şi tu ai o mamă. Ci pentru că într-o zi vei fi şi tu mamă.

4. Distruge-i obiectele favorite

Cd-urile. DVD-urile. Maşina. Casa. Calcă-le în picioare, pentru că ştii, diferenţa între bărbaţi şi băieţi e preţul şi mărimea jucăriilor pe care le vor şi şi le cumpără. Tratează cu dispreţ chitara lui iubită, trece-ţi degetele peste corzile ei ca şi cum e dreptul tău să le zdrăngăni, chiar dacă tu nu ştii nimic despre chitare, despre tensiunea corzilor, despre cum şi cât se apasă pe fiecare, zdrăngăne ca un copil de cinci ani, zâmbeşte şi ai să vezi, el nu va face nimic, doar va strânge din dinţi. Aruncă-le pe toate pe geam, a la Italienne! Abia când vei fi şters orice urmă a trecerii lui prin casa ta, abia atunci vei simţi golul şi nu uşurarea, doar golul rămas în urma celui pe care l-ai izgonit.

5. Încurcă-te cu prietenul lui cel mai bun

Nu, asta nu le va distruge prietenia pe termen lung, bărbaţii se leagă unii de alţii cu altfel de fire decât o facem noi, femeile. Dar e de-ajuns să scapi aşa, ca din greşeală, că XZ e mai rezistent la efort decât XY, sau uită-ţi ceva important acasă la celălalt, asigură-te că XY vede şi pricepe. Se va simţi trădat, nu doar de tine, ci şi de cel mai bun prieten al lui, nu doar îi vei frânge inima, ci îl vei aliena total de cel cu care poate împărtăşea detalii care pe tine nu te-au interesat niciodată. Şi dacă nici asta nu-l îndepărtează, atunci, prostuţo, XY chiar te iubeşte. Dar ce să mai faci tu cu un bărbat frânt?

6. Nu face nimic din toate astea. SOLUŢIA MAB

Uite. Să presupunem că ai dreptate. Să presupunem că a fost un porc ticălos pe care vrei să-l joci în picioare numai aşa, ca să te descarci, ca să poţi merge mai departe. Dar ştii ce? Mai simplu decât să încaleci porcul, să-l ţii la pământ şi să-l calci pe rât, e să laşi porcul în cocina proprie. Să-i întorci spatele şi să pleci, fără să te mai uiţi vreodată înapoi. Să-l uiţi. Să-ţi vezi de viaţa ta. Să te gândeşti nu doar la cât rău ţi-a făcut ticălosul, ci la ce ai fi putut face tu altfel. E un exerciţiu util, pentru următoarea ta relaţie. Pentru că, da, învăţăm din greşeli. Dar dacă repetăm greşelile la nesfârşit şi mereu ne regăsim în aceeaşi situaţie, atunci buba nu e la partener, ci la noi. Trebuie să evoluezi. Trebuie să depăşeşti nevoia de a scoate şi tu dintele celui ce ţi-a scos ochiul. Trebuie să-l laşi în urmă pe cel ce nu a ştiut să te preţuiască, nu te-a văzut aşa cum eşti, n-a ştiut să te păstreze, vorba cântecului, frumoasă şi senină. Sau poate nu ai ştiut tu să fii mereu frumoasă şi senină, ori ai fost doar frumoasă, poate doar senină, când omul avea nevoie de o furtună şi de o mână de fier… Astea au trecut. Stai pe loc. Gândeşte-te. Şi ţine minte: Pe Mab, vrăjitoarea cea rea, oamenii au înfrânt-o doar întorcându-i spatele. “Nu poţi să te lupţi cu noi, Mab, şi nici să ne sperii. Pur şi simplu, nu mai contezi pentru noi. O să te uităm, Mab! Mergi lângă sora ta din lac şi pe veci fii uitată!” i-a strigat Merlin şi apoi i-a întors spatele. El şi odată cu el, toţi oamenii.

În lupta cu un bărbat care ţi-a frânt inima nu merită să te arunci. Inima lor nu e niciodată într-un singur loc. Fii Merlin. Nu fi Mab!