Posts Tagged ‘poze cu fantome’

După somnul de prânz al Irinei am descoperit că locuim într-un hotel bântuit de fantome orange care fac “muuu” ÅŸi merg precum zombie, dar se liniÅŸtesc repede dacă le momeÅŸti cu napolitane. A durat cam trei minute să o conving să revină la forma umană, dar am reuÅŸit să capturez în poză dovada faptului că fantomele orange există ÅŸi pot fi momite cu napolitane. Am zis.

Aveam întâlnirea de după-amiază cu Sofia ÅŸi Gheo, tatăl lor mă momise la o cafea, aÅŸ fi băut una, recunosc, dar Ana era în tren ÅŸi spusese că a trecut de Comarnic, deci speram să nu aibă întârziere. Mi-am făcut calculul că ajungem nu foarte târziu ÅŸi la întâlnire, aÅŸa că am luat-o spre gară. Deja drumul până în centru ÅŸi înapoi ni se pare floare la ureche, aÅŸa se întâmplă cu cărările bătute.  Am ajuns chiar la fix la gară, promiţându-i că luăm soluÅ£ie de baloane la întoarcere, ca să nu se agite, chiar discutasem cu doamna de la care cumpărasem ÅŸi cu o zi în urmă cu trei lei, să ne pună trei tuburi deoparte, plănuiam un concurs de baloane de săpun pentru mai târziu. ÃŽn gară am aflat însă că trenul are întârziere (toate trenurile care merg pe Valea Prahovei întârzie măcar o oră, se lucrează zdravăn pe traseu, nu e moft) aÅŸa că ne-am căutat de lucru încă patruzeci ÅŸi ceva de minute. Prilej cu care Irina s-a dat cu ATV-ul de jucărie prin parcul oraÅŸului (3 lei tura de parc, cam cât piaÅ£a Universităţii, la fântână…) ÅŸi am descoperit că la librăria de lângă gară soluÅ£ia de baloane costă 1 leu, deci, luaÅ£i aminte, există preÅ£uri pentru turiÅŸti ÅŸi preÅ£uri pentru cunoscători.

Am pornit în formaţie completă spre Sofia şi Gheo, dar am fost deturnaţi la colţ de gaşca de cu o seară înainte, care la vederea Irinei a izbucnit în urale de necrezut după o prietenie lungă de nici 24 de ore. Am rămas pe străduţa ce dă spre pădure, judecător de pace între cinci căpriţe şi-un băiat dolofan, cu prinţesa Denisa, în vârstă de patru ani, pe post de protejata tuturor. Gheo nu se vedea pe nicăieri, avea să apară mult mai târziu.

ÃŽn calitate de judecător de pace a trebuit să rezolv un conflict iminent între gaÅŸca de la BucureÅŸti ÅŸi băştinaÅŸi ÅŸi-am reuÅŸit să dezamorsez situaÅ£ia propunându-le să tragă la sorÅ£i cine e ÅŸeful, ÅŸi ÅŸeful să se schimbe la fiecare 15 minute. Nu am avut cum să nu triÅŸez, am profitat cu neruÅŸinare de faptul că ei nu prea au noÅ£iunea timpului, aÅŸa că am schimbat de fapt ÅŸeful la fiecare 10 minute, ca apoi să reduc perioada de domnie absolută la cinci minute. Până să ajungă ÅŸi băiatul (îmi scapă numele) la putere, deja gaÅŸca se cam spărsese, unele fete fuseseră chemate pe la casele lor, prinÅ£esa Denisa era fascinată de “bauanele” cu care încercam să-l Å£in ocupat pe Gheo, cât se dusese tata la colÅ£, să rezolve criza scutecelor de unică folosinţă. Gheo se entuziasmează când nimereÅŸte să le spargă ÅŸi toată bucuria asta costă 1 leu, aviz mamelor care nu mai ÅŸtiu cum să-ÅŸi distreze pruncii.

Am rămas de pomină cu “bauanele”, tot drumul până la vila în care stăm copiii au făcut baloane de săpun, iar azi dimineaţă, când m-a văzut, în loc de bună dimineaÅ£a, Gheo a zis “Veau bauane”. “Tu crezi că eu sunt  fabrică de bauane?” l-am întrebat. Cu toată sinceritatea din lume, el a răspuns “Da”. A trebuit să trecem peste momentul de sevraj, am vizitat camera Sofiei ÅŸi l-am rugat să-mi facă un castel. A fost de acord. ÃŽntre timp, fetele se apucaseră de desenat. Irina nu mai desenează decât curcubee, e comod, simplu ÅŸi colorat, nici nu durează mult. Era fascinată de patul suspendat în care doarme Sofia ÅŸi până nu s-a cocoÅ£at ÅŸi ea la etaj, nu s-a lăsat. Sofia e însă un artist serios, s-a apucat să deseneze un peisaj de vară, pe care l-a lăsat neterminat cam cu jumătate de inimă, chiar dacă i-a luat doar 2 secunde ca să se hotărască să iasă cu noi.

Azi am reuşit să beau şi eu o cafea adevărată, la ibric, dozată corect, din căni de uriaş, privind spre munte, de la fereastra Sofiei şi a lui Gheo. Superbă privelişte, nu m-aş mai fi desprins de-acolo. Dar ne chema muntele.

Am pornit tot din poieniÅ£a de după barieră. De data asta, am luat-o pe drumul spre Gura Diham. Nu vă închipuiÅ£i că am ÅŸi ajuns la Gura Diham, doar am mers prin altfel de pădure decât ieri, pe poteci umblate dar nepietruite, coborând văi abrupte de-mi stătea inima când vedeam cum se duce Gheorghe cu fruntea înainte. Fetele au Å£inut musai să se fotografieze pe o stâncă acoperită de muÅŸchi, ÅŸoricelul nu s-a lăsat nici el “Veau ÅŸiiiiiooooo”, aÅŸa că ne-am lungit până am rămas fără baterii în aparat. Am făcut popas într-o poiană lângă DN1, unde am deschis o tarabă ad-hoc de împletit coroniÅ£e ÅŸi brăţări. A lui Gheo a ieÅŸit cea mai frumoasă pentru că am împletit-o la final, când deja îmi intrasem în mână. Pe drumul înapoi spre casă, Gheorghe a reuÅŸit să intre iar cu ambele ghetuÅ£e în apă. S-a lăsat rău, ca să citez un cântec de pe vremea mea, dar am depăşit cu bine momentul.

M-am văicărit din toate puterile când m-am trezit în faţa pantei pe care o aveam de urcat. Irina m-a ţinut de mână o bună bucată de vreme.

- Nu vreau să mori, mami, încă mai am nevoie de tine…

- Şi când n-o să mai ai nevoie, ce-o să faci? Mă duci la gunoi?

- Nu! O să am grijă de tine.

- Ai să-mi dai şi mie un pahar cu apă?

- Da! Åži-o cafea!

- Ştii tu să faci cafea?

- Da. Se pune o cană cu apă, două linguriÅ£e de cafea…

- Pune trei, să iasă bună.

- Bine, trei de cafea, pe urmă se pun două de zahăr, pe urmă se pune pe foc ÅŸi se fierbe. Åži când se fierbe, se amestecă ÅŸi se mai pune o dată pe foc, dar să nu dea pe răscoale…

Nu, nu toate expresiile Irinei sunt moÅŸtenite de la mine, unele sunt ale bunicii, altele le ia de prin filmele cu Barbie. Dar un lucru e cert, va avea cine să-mi facă o cafea, la bătrâneÅ£e. Åži ce-ÅŸi poate dori mai mult o mamă? Mie mi-e de-ajuns…

[Show as slideshow]

[View with PicLens]