Posts Tagged ‘DVD’

A fost odată un rege care avea douăsprezece fiice şi nici o soţie care să le înveţe cum se poartă o adevărată prinţesă. Presupun că acest rege le crescuse pe fete în spiritul Attachment Parenting, fiindcă ele erau spirite libere pentru care eticheta regală şi fiţele specifice clasei căreia îi aparţineau erau puţin importante. Aşa se face că două dintre ele jucau foarte bine croquet, altele mergeau pe picioroange, una era pasionată de lectură, iar cele mai mici dintre ele nu făceau decât să picteze toată ziua. Evident, regele simte la un moment dat că fetele lui au nevoie de îndrumare. Naiv, ca orice bărbat rămas singur pe lume, o invită pe Rowena, o verişoară de-a şaptea spiţă, să-i educe fetele. Prima măsură a Rowenei e să interzică tot: culorile, muzica, dansul, pictura, alergatul pe coridoarele palatului, obiectele personale şi tot ce mai poate da individualitate unei prinţese. Le îmbracă pe toate în gri şi cam face armată cu prinţesele. În paralel, se ocupă şi cu otrăvirea regelui în exerciţiu, pe principii homeopate: trei picături de otravă în ceaşca zilnică de ceai. Prinţesele reuşesc însă să descopere o lume magică, despre care regina, mama lor, defunctă precum toate reginele din poveşti, le scrisese o poveste. Trei nopţi la rând, prinţesele se duc pe tărâmul magic şi dansează până în zori, de-şi tocesc pingelele. Rowena află şi se gândeşte să le lase în lumea dansului pentru totdeauna, deci distruge poarta. Cum scapă prinţesele şi cum îl salvează şi pe rege, aflaţi dumneavoastră din film. Nouă ne-a plăcut. Morala filmului e că toţi putem face ceva foarte important la un moment dat, oricât de mici am fi.

Atunci când copilul începe să vorbească, fie şi stâlcit, e mai simplu să inventezi jocuri şi orice obiect din jur poate fi transformat în jucărie.

Este, de asemenea, vârsta la care puteÅ£i schimba cărÅ£ile de muÅŸama cu cele cu copertă tare ÅŸi pagini cartonate. Foarte bine au fost primite de Irina cărÅ£ile cu sclipici, cele cu ferestruici ÅŸi cele care “făceau ceva”. E bine să precizez că am cumpărat cărÅ£i ÅŸi din farmacii, din aeroporturi, am primit cărÅ£i de la copii mai mari.  CărÅ£ile de la Teora, cele decupate ÅŸi cele în relief, cărÅ£ile 3d (sau pop-up) de la CriÅŸan, au fost investiÅ£ii foarte bune. Dacă vi se pare interesant, aÅŸ putea pregăti o listă cu cărÅ£ile cu pricina, poate le mai găsiÅ£i prin librării.

Jucăriile de baie sunt fascinante pentru aceste vârste. Există carioci speciale de la Crayola, cu care copiii pot desena pe faianţă. Apoi sunt vaporaÅŸele, raÅ£ele, cănuÅ£ele, paharele de iaurt, sticluÅ£ele, moriÅŸtile de nisip care pot fi folosite cu succes ÅŸi în cadă, cel mai important lucru, însă, e să vă asiguraÅ£i că apa nu e la un nivel periculos ÅŸi că temperatura ei rămâne constantă. Baia cu jucării se chema la noi “baie mare” ÅŸi dura la început 10 minute în care se putea bălăci ÅŸi vreo două în care o scuturam de nisip ÅŸi o spălam efectiv. Astăzi, la patru ani ÅŸi jumătate, Irina îşi face singură duÅŸ, după ce se joacă ÅŸi câte 30 de minute în apă. Åžtie să-ÅŸi potrivească apa singură, dar eu sunt mereu acolo, să nu se  frigă.

Dar să revenim la jocuri. Un joc care a avut succes pe la doi ani  (încă îl jucăm) a fost “prinde sfera”. Două mingii metalice, de relaxare, din cele chinezeÅŸti, care scot ÅŸi un clinchet discret au fost rulate pe covor, înainte ÅŸi înapoi, de multe, multe ori. Eu stăteam într-un colÅ£, ea stătea în celălalt capăt. O minge pleca de la mine, una de la ea, în acelaÅŸi timp. Sferele clopoÅ£eau ÅŸi ea se bucura să le audă, spunea că i se pare că-l aude pe Dumnezeu. De unde i-a venit ideea asta, nu ÅŸtiu. ÃŽn timp, sferele au fost înlocuite de mingiuÅ£e din ce în ce mai mici ÅŸi colorate, rulate ÅŸi mai repede, ÅŸi mai repede. AÅŸa a învăţat să prindă, să ruleze, nu să arunce, a făcut miÅŸcare ÅŸi nu s-a spart niciun bibelou (Pentru că nu avem niciunul).

La Carrefour am găsit o căsuţă de muÅŸama, pusă pe un schelet făcut din Å£evi de plastic. A fost bucuria ei ÅŸi disperarea noastră, pentru că se tot ascundea în căsuţă, mai ales când voiam s-o îmbrăcăm. Pe acelaÅŸi schelet, am pus ÅŸaluri de-ale mele, ÅŸaluri ÅŸi eÅŸarfe colorate, care schimbau “pereÅ£ii” ÅŸi o amuzau, pentru că din mătase fiind unele, fluturau uÅŸor ÅŸi trecea “prin ele”.

De la doi ani ÅŸi jumătate încolo, creta colorată ÅŸi tabla, cariocile ÅŸi rola de hârtie au fost nelipsite din casă. Tabla de la Ikea e minunată. De asemenea, piramida cu cercuri colorate, piramida din cutiuÅ£e, bancul de cuie cu ciocan de lemn ÅŸi spirala, toate de la Ikea, au fost jucăriile cele mai iubite, le-am cumpărat ÅŸi în Anglia ÅŸi în România, le-am dat cadou, le-am donat pe ale noastre când am crescut. Avantajul jucăriilor de la Ikea e că sunt din lemn frumos vopsit cu culori non-toxice. Åži nu costă prea mult. “Nu costă prea mult” a fost mereu un criteriu pentru că aceste jucării nu durează.

Pe la doi ani am început să merg cu Irina la teatru pentru copii. Nu la teatru de păpuÅŸi, însă, ci la cel cu actori. Am mers la piesele din parcul Herăstrău ÅŸi la cele de la Ion Creangă. Este bine să avertizaÅ£i copiii înainte de a-i duce la teatru. Ei se pot speria de faptul că muzica este tare sau că se stinge lumina. Există piese pentru 2-3 ani, cei de la Creangă sunt absolut minunaÅ£i, îmi amintesc acum de una singură dintre ele: “Baloane Colorate”. “ScufiÅ£a roÅŸie” însă a speriat-o rău. La fel “Capra cu trei iezi”. Nu duceÅ£i copiii la piese complicate ÅŸi cenzuraÅ£i la început poveÅŸtile de groază.

La trei ani, am început să-i cumpăr DVD-uri din colecţia celor de 9 lei. A fost o investiţie proastă. Am cumpărat foarte multe, ca apoi să descopăr că traducerile sunt proaste, filmele sunt de fapt re-make-uri ale Disney-urilor clasice, ideile pe care le propagau nu erau tocmai ok. Am căzut în capcana preţului mic. Când am descoperit DVD-urile originale de la Disney, dublate genial în româneşte, am regretat că am cumpărat 5 dvd-uri proaste în locul unui singur DVD bun. Am trecut la Disney şi am rămas la Disney. Am cumpărat  tot ce exista pe piaţă în limba română, am mai primit şi de la prieteni (mulţumesc, Ruxi şi Andreea!) şi până în ziua de azi, dacă văd ceva nou pe raft, iau, fără regrete. Classic Disney rocks! Am făcut şi schimb de dvd-uri.

Acest post nu este sponsorizat nici de Bamboo, nici de Ikea, nici de Disney. E doar modul meu de a le mulţumi că au adus jucării şi filme bune de crescut Irina. Dacă îmi mai amintesc jocuri, am să le mai postez. Până una, alta, mâine vă povestesc cum am convins-o să mănânce legume. Chiar şi pe cele verzi.