Posts Tagged ‘Disney’

Vă place jazzul? Dar desenele animate, vă plac? Dar Licuricii?

Dacă îndepliniÅ£i toate cele trei condiÅ£ii, e clar că ultimul film de la Disney, “PrinÅ£esa ÅŸi Broscoiul”, o să vă pice bine. Nu e povestea clasică, e puÅ£in răsturnată. O fată oarecare pupă un prinÅ£ scăpătat, transformat în broscoi de un vrăjitor voodoo si… ce credeÅ£i că se întâmplă? Fata se transformă la rândul ei în broască. După o călătorie neaÅŸteptată cu un mănunchi de baloane, cele două broaÅŸte se trezesc singure, singurele, în codrul întunecat, înconjurate de crocodili fioroÅŸi, berze ÅŸi alte animale mâncătoare de pui de baltă. Cu ajutorul unui aligator ce-ÅŸi dorea să fie om ca să cânte jazz ÅŸi al unui licurici creol îndrăgostit de o stea pe nume Evangeline, cele două broscuÅ£e ajung la Mama Odie, vrăjitoarea cea bună, care îi va ajuta să redevină ce-au fost, ba mai mult decât atât. Câteva scene Å£intite către părinÅ£i, mai greu de priceput de către copii (îmi place mie să cred), cam neortodoxe, dar deloc scandaloase până la urmă, fac deliciul adulÅ£ilor.

Irinei i-au plăcut cel mai mult licuricii ÅŸi butoanele de pe mânerul fotoliului din sala de cinema VIP de la Cinema City. Lui Luca i-a plăcut ca Irinei. Un rând mai în spate erau Bogdana ÅŸi ChiÅ£i, Mara ÅŸi Max ÅŸi Irina cea simplă cu Călin (sper că am reÅ£inut bine numele cavalerului). Undeva în stânga, CireaÅŸa HotCity, care ne-a ÅŸi invitat… ÃŽn dreapta, Magda, draga mea, care mă ÅŸtie din tinereÅ£ile furtunoase când făceam militărie cu câte 60 de studenÅ£i la seminar. Nu s-a schimbat nimic de-atunci, aÅŸa făceam ÅŸi cu ei, mi-a zis Magda, amuzându-se de încercările mele de a Å£ine două furtuni pe loc. PuÅ£ine alte feÅ£e necunoscute m-au făcut să mă simt foarte bine. Ca ÅŸi cum aÅŸ fi fost acasă la o prietenă, comod aÅŸezată pe un fotoliu destul de mare să ne încapă pe mine ÅŸi pe cei doi prunci Å£inuÅ£i fiecare pe câte un picior, plus floricelele ÅŸi sucurile. Acasă am plecat ÅŸi cu câte un afiÅŸ pe care văd eu unde-l pun.

A fost frumos, vă zic, în ciuda faptului că numai gura Irinei mele s-a auzit în timpul filmului, în ciuda floricelelor vărsate pe jos ÅŸi a sticlelor lăsate pe tomberonul de la ieÅŸire, în ciuda tresăririlor involuntare ale Irinei celei mari, care de câte ori mă auzea strigând la fi-mea lua poziÅ£ie de drepÅ£i (ok, exagerez)… A fost frumos ÅŸi abia aÅŸtept dvd-ul dublat în româneÅŸte, tare vreau s-o aud pe Tamara Buciuceanu în rolul Mamei Odie…

De văzut, neapărat. La VIP Lounge dacă puteţi. De fapt, dacă puteţi, vedeţi orice film la VIP Lounge în Cinema City. Face.

Iaca şi trailer-ul, în caz că nu l-aţi văzut deja:

Şi o featurette pentru părinţi. Şi o cronică serioasă, nu una de familie ca a mea, cu tot cu trailer pentru versiunea dublată în română.

Mâine povestim impresii de la lecţia deschisă.

PS: mai e nevoie să vă zic că mi-a plăcut de licurici?

LE: Pe drum spre grădi, Irina a spus: “Mami, eu nu am să mă căsătoresc cu un om bogat pentru banii lui ci pentru ca să fiu cu el.”

Tocmai am văzut al doilea film cu Tinkerbell ÅŸi zânele ÅŸi ne-a plăcut foarte tare. Dacă v-a plăcut primul film cu Tinkerbell, pe ăsta sigur îl veÅ£i adora. Pe noi ne-a bucurat filmul ăsta ÅŸi cu siguranţă îl vom revedea. Traducerea în limba română e destul de fericit realizată, singura mea obiecÅ£ie e folosirea diminutivului “Clopo” în loc de “Tink”, dar aÅŸa sunt eu, cusurgie… ÃŽn rest, totul e ok, muzica e minunată, sopranele care cântă pe coloana sonoră a acestui film au făcut treabă foarte bună, au voci agreabile, actorii care dublează, la fel, deÅŸi am senzaÅ£ia că vocea de pe acest dvd nu aparÅ£ine aceleiaÅŸi actriÅ£e care a dublat-o pe Tink prima oară.

În primul film zânele aduceau primăvara pe continent. De data asta se pregătesc de balul Toamnei. În fiecare an, o altă breaslă de zâne trebuie să pregătească un sceptru al cărui rol e să canalizeze lumina lunii spre Copacul Prafului Magic. Astfel, rezervele de praf magic se înoiesc.

E rândul breslei cârpacilor să facă sceptrul cu piatra lunii în vârf,  o nestemată rară care apare numai o dată la câteva sute de ani. Tinkerbell e cea mai pricepută dintre cârpaci şi are o lună la dispoziţie ca să construiască un sceptru nemaivăzut. Desigur, cu  patru zile înainte, piatra lunii suferă un mic accident şi se face zob. Singura şansă a lui Tink e să găsească o oglindă fermecată, care îndeplineşte o singură dorinţă. Cu un balon construit de ea însăşi, Tink porneşte la drum în căutarea comorii pierdute: oglinda magică. Dacă o găseşte sau nu, dacă reuşeşte să termine sceptrul la timp cu piatra lunii făcută bucăţi, vă las pe voi să aflaţi.

Culorile sunt minunate, desenele sunt foarte, foarte frumoase, morala filmului e uşor de ţinut minte: Cea mai de preţ comoară e prietenia.

E un film foarte potrivit, mai ales când vremea e rea ÅŸi copilul e bolnăvior. Ne-a plăcut mai mult decât Rapunzel, pe care l-am văzut ieri ÅŸi a fost ÅŸi el o surpriză plăcută. E plin de umor ÅŸi uÅŸor de urmărit, peisajele sunt superbe ÅŸi personajele sunt desenate cu la fel de multă grijă. Cel mai mult ne-a plăcut de un licurici al cărui nume (Blaze) a fost tradus “Scăpărici”. Eu am apreciat foarte tare spectacolul de la teatrul zânelor.

Una peste alta, ca s-o citez pe Irina, a fost un sfârşit minunat. Vă recomandăm cu căldură acest DVD, care merită toţi bănuţii pe care îi veţi da pe el. Felicitări echipei care a tradus şi dublat acest desen, aţi făcut o treabă foarte bună!

Iată şi trailer-ul:

Sala Sceptrelor

Teatrul zânelor

Iată-l şi pe Blaze

Şi atât, că vă stricăm tot cheful

PS:

Eu am un defect.  Când mă uit la filme, îmi place să aflu dinainte ce urmează. Åži întreb: “Aha, deci, ea moare ÅŸi el naÅŸte, gata, m-am prins, nu-i aÅŸa?”, sau mă apucă groaza ÅŸi exclam, în mijlocul dramei celei mai mari: “Zi-mi că nu moare! Zi-mi că scapă!” Ei bine, mi-am găsit naÅŸul. Irina face exact, dar exact la fel!

PS2: Ştiţi voi ce filme ne aşteaptă în toamna asta?

Frumoasa şi bestia, ediţie de colecţie

Si….

Tinkerbell and the Great Fairy Rescue! Friends, Trust and Pixie Dust!

Boy, do I love Disney!

Anul ăsta am convins-o cu greu că laptopul în formă de broscuţă, cel a cărui reclamă o vede rulată obsesiv, excesiv, la Minimax nu merită banii pe care îi cer magazinele pentru el. L-am găsit pe un site cu 400 RON, l-am întâlnit ÅŸi la Diverta, cu 250 RON, am auzit că la Selgros ar fi 200… Oricum ar fi, e mult, mult prea scump pentru a se alătura grămezii de jucării neatinse din colÅ£ul Irinei. Nimic din ce se vede la Minimax în mult prea desele pauze de publicitate nu merita milioanele alea; îmi pare rău pentru firma Noriel, dar probabil nu suntem noi în publicul lor Å£intă. Noroc că am avut de unde împrumuta un laptop d-ăla preÅ£ de vreo lună, ca să aibă vreme să se plictisească. Åžtie că în curând va trebui să-l înapoiem. Nu face scandal pe tema asta.

E un copil bun. A cerut o Barbie DegeÅ£ica. 170 ron. La Diverta, să ne înÅ£elegem bine. Pe Amazon se găseÅŸte ÅŸi cu 12 dolari, adică un sfert din preÅ£ul de vânzare în România. Am apelat la un prieten ÅŸi Thumbelina asta, care va locui probabil în aceeaÅŸi cutie cu Mariposa, a ajuns la noi la un preÅ£ final suportabil. DVD-ul cu Albă ca Zăpada de la Disney e cumpărat de vreo două luni ÅŸi ascuns, l-am împachetat.Azi i-am cumpărat ÅŸi “A doua carte cu Apolodor.” Pe prima o ÅŸtim pe dinafară. Deci Irina va găsi sub brăduÅ£ul ei pe Barbie, pe care ÅŸi-o dorise, un film Disney pe care îl va aprecia ÅŸi o carte despre care ÅŸtiu sigur că o va bucura. I-am mai luat o pereche de cizme, dar i le-am dat de azi, nu vreau să-i dăruiesc articole de strictă necesitate de Crăciun. ÃŽn plus, darurile primite de departe. Care-s tare multe, va avea ce despacheta domniÅŸoara. Plus tona de dulciuri de la Oana. Planurile mele de a instaura legea cadoului unic ÅŸi semnificativ la fiecare Crăciun au eÅŸuat lamentabil.

O voia şi pe Albă ca Zăpada. Ar fi vrut şi o maşină cu telecomandă. Şi eu mă gândisem şi la un costum de karate. Toate aceste daruri au fost distribuite cu generozitate celorlalţi membri ai familiei, pe care îi felicit că au fost destul de inspiraţi să mă întrebe ce să-i ia copilului. Bunicul vine în ianuarie cu patine roz.

Mi-a plăcut tare mult ce a cerut Irina pentru restul celor importanÅ£i pentru ea. Nu dau decât câteva exemple: un ceainic cu sănătate pentru Mamina, mama NaÅŸei ei. O vază în toate culorile curcubeului pentru Tracey, în care să încapă multe flori de plastic. Un băieÅ£el de lemn atârnat de o pană care scrie pentru Bunicul. Un computer mare în care să încapă toate pozele cu ea, de când era bebeluşă, pentru Bunica. Åži o maÅŸină de spălat cu ochi pentru Ana noastră sau poate o icoană…

Din păcate, scrisoarea pe care mi-a dictat-o în noiembrie plimbându-se prin camera de zi, ca un scriitor în căutarea cuvintelor potrivite, a fost luată de SpiriduÅŸii lui MoÅŸ Crăciun, care au venit la grădi. Voiau să le păstreze ca amintire. “Amintirile noastre? Pe alea le păstrăm noi!” le-a transmis Cosmina în numele mamelor copiilor de la Smiley. Când o recuperez, îi fac poză.

Mai am de cumpărat două cadouri importante. Pentru băieţelul meu de suflet, Luca. Şi pentru Buni.

Ai voÅŸtri ce primesc? Le-aÅ£i împachetat? Eu azi am descoperit ce greu e să împachetezi frumos. Parcă anul ăsta a fost tare greu de împachetat. Anul trecut, când i-am dăruit doar o cutie muzicală din partea mea, parcă a fost mai simplu. Nu, poza de mai sus nu e cu cadourile noastre. Ale noastre sunt mai rustic legate…

Vă place Disney? Mie da. Sunt fan al desenelor animate clasice, în special al celor mai vechi. Sunt mereu cu ochii pe rafturile de la hipermarket, abia aÅŸtept să iasă Mica Sirenă din Vault (dacă nu ÅŸtiÅ£i, în fiecare an, unul dintre filmele clasice intră în acest “vault” sau seif, mai pe româneÅŸte, ÅŸi vreme de ÅŸapte ani nu se mai găsesc de cumpărat pe nicăieri în lume. Ce găsiÅ£i acum se cheamă “ÃŽnceputurile lui Ariel” ÅŸi nu are prea multe în comun cu povestea pe care o ÅŸtim noi de la Gala Desenelor Animate. E o tehnică de marketing, e adevărat, Disney e un imperiu în care toate rotiÅ£ele par perfect unse). Am aplaudat din toată inima producÅ£iile traduse în limba română ÅŸi minunat ilustrate. Preferatele mele sunt Peter Pan ÅŸi Frumoasa din Pădurea Adormită. Când am recunoscut vocea lui Valentin Uritescu în rolul lui Smith am sărit doi metri în sus de bucurie. Iar melodiile din Frumoasa din Pădurea Adormită sunt cântate ireproÅŸabil. Dacă spun Mediana Vlad, puÅ£ini vor fi cei ce ÅŸtiu despre cine vorbesc. Dacă spun Aurora sau Wendy, cu siguranţă îi veÅ£i recunoaÅŸte vocea. Abia după minute bune de săpături pe internet am descoperit că în Cars, spre exemplu, vorbesc actori ca Marcel IureÅŸ, Coca Bloos ÅŸi alÅ£ii pe care pun pariu că nu i-aÅ£i mai văzut de mult pe viu, la teatru. ÃŽn comparaÅ£ie cu ororile de pe canalele de televiziune dedicate copiilor, poveÅŸtile Disney mi se par opere de artă. De-adevăratelea.

Poate de aceea, aseară, imediat după ora 12 când am deschis mail-ul şi am găsit mesajul despre conspiraţia Disney întru propăşirea pornografiei, satanismului şi pervertirea copiilor, am amuţit. Pentru cei ce au vreme, puteţi citi detaliat, în limba română, această teorie a conspiraţiei masonului Walt Disney.

Mărturisesc că eram obosită ÅŸi n-am citit cu răbdare cele 18 pagini traduse de o doamnă pe nume Eva Teodorescu. Am reÅ£inut însă că în semnătura lui Walt Disney unii vor cu tot dinadinsul să vadă ÅŸi ce nu este, ca babele ce descoperă cruci prin cartofi… că pe coperta de la Mica Sirenă apare un falus (deghizat în turn de castel), că într-un nor de praf ce apare în Regele Leu se poate citi cuvântul sex , iar preotul din Mica Sirenă are o erecÅ£ie în văzul lumii ÅŸi că Alladin îndeamă tinerii să se dezbrace. Rockerii or să râdă cu mine acum, ÅŸtim cu toÅ£ii teoriile potrivit cărora anumite melodii redate invers diseminau mesaje sataniste. Teoria explicată cu lux de amănunte îl demonizează pe Walt Disney ÅŸi-i pune în cârcă fapte care, dacă sunt adevărate, sunt grave. Cu ajutorul lui Don Pandele (care are alt fus orar) am reuÅŸit să stabilim că nu iese foc fără fum. CărÅ£ile citate în pdf există. Preotul din Mica Sirenă, în adevăr, pare să aibă o problemă, după cum se poate vedea în clipul de mai jos.

Celelalte teorii au fost demontate cu multe argumente aici. Şi poate tocmai cantitatea argumentelor îi poate face pe unii dintre noi să ridice din sprânceană.

Încă nu ştiu în ce măsură teoria conspiraţiei şi demonizarea lui Disney şi a imperiului său au baze reale. Ştiu că am rămas cu un gust amar. Peste acest gust amar s-a suprapus vestea că aceeaşi companie (Disney) se pregăteşte să dea înapoi banii celor ce au cumpărat DVD-uri cu Baby Einstein, în speranţa că proptirea fiului sau fiicei de câteva luni în faţa televizorului, cu ochii la filmele cu pricina, îi va transforma în genii. (Detalii veţi citi pe larg despre acest subiect în Ziarul Copiilor, o prietenă mă ajută cu traducerea articolului din NY Times. Sper că mâine va fi online.)

Ce am învăţat de la Irina în această privinţă e că anumite desene animate (sau chiar clipuri video aparent complet neviolente) îi pot speria pe copii. Mi-o amintesc refugiindu-se în braÅ£ele tatălui ei când căluÅ£ul dintr-unul din filmele Baby Einstein mânca o floare. MiÅŸcarea cu care căluÅ£ul hăpăia petalele florii era bruscă ÅŸi însoÅ£ită de un zgomot puternic ÅŸi asta o speria. Mai târziu, când a descoperit-o pe Barbie, i-a fost frică mai întâi de căpcăunul din “Barbie ÅŸi al ei Pegasus Magic” ÅŸi apoi de celebrii schyzite, monÅŸtrii care le pândesc pe zânele fluture, să le mănânce.

N-am sperat niciodată că dacă se uită la Baby Einstein, Irina va fi un geniu. Am sperat doar la un răgaz de 20 de minute, cât să fac un duş. Sau de 30 de minute, cât să apuc să stau cu soţul meu la o vorbă, în bucătărie. M-am folosit de filmele de la Baby Einstein cu neruşinare, în exact acest scop, să cumpăr puţin timp. Iată, însă, că Societatea Pediatrilor Americani recomandă ca până la vârsta de doi ani, copiii să nu fie DELOC expuşi la TV. Este până la urmă alegerea oricărei mame. Noi am învăţat multe din acele filme. Am învăţat să ne jucăm, să privim, să ascultăm. Să ne uităm la detalii.

Când Irina a crescut şi putea vedea un film de o oră şi ceva, am profitat iar de basmele de la Disney ca să-i umplu seri ploioase sau zile cu febră. Şi da, am observat că dacă vede mai mult de două filme (se mai întâmplă, rar, dar se întâmplă) tendinţa ei de a rămâne pe canapea şi a nu face nimic, creşte.

Cu toate astea, Irina nu şi-a pierdut inocenţa privind la filmele Baby Einstein şi nici la basmele clasice de la Disney. Ba chiar a învăţat despre Ceaikovski, despre Balet, despre Lacul Lebedelor. Iar eu, privind alături de ea aceste dvd-uri, am aflat că prea mult talent poate însemna un chin extraordinar. Cred că e bine ca fetiţele să crească aspirând să devină prinţese şi nu Hanna Montana (care tot de Disney e promovată). Prefer s-o văd dansând prin casă în rochia lui Belle şi cerând aripi ca ale Mariposei, decât agitându-se în costume ce imită pielea, cu microfoane inexistente în mână. Mi se pare absurd s-o cresc cu fetiţele power puffs sau cu Bratz. Şi vreau să creadă în magie, vreau să creadă în zâne, ea e convinsă că eu însămi fac vrăji cu ciocolată, mai are puţin timp la dispoziţie să creadă, mâine-poimâine începe şcoala şi o să afle. Şi despre Moş Crăciun. Şi despre zâne. Deja trucul cu moneda ascunsă când într-o mână, când în cealaltă nu mai ţine la domnişoara. Dar gândul că Mickey Mouse în ucenicul vrăjitor e un nemernic de satanist, mă înfioară.

Sigur, nu toate filmele de desene animate SUNT pentru copii. Madagascar spre exemplu. Nici o treabă cu copilăria. Acolo da, sunt poante deocheate, sunt dialoguri pentru oameni maturi, treaba e pe faţă. Dar lăsaţi-mă să mai cred în Mickey Mouse şi în Minnie Mouse şi să mă încânt de rochiile prinţeselor din basmele clasice de la Disney. Am şi o scuză, nu că aş căuta neapărat una. Pe vremea mea, desenele animate erau o dată pe săptămână. 15 minute, sâmbăta. Erau evenimentul săptămânii. Pentru că de Bălănel şi Miaunel şi de Mihaela mă cam săturasem. Gala Desenelor Animate, cu Tom, Jerry şi mici secvenţe din Albă ca Zăpada lui Disney au fost copilăria mea. Ei bine, s-au găsit oameni care să spună că Tom şi Jerry promovează violenţa. Păi, da. Se cam caftesc. Şi Sylvester cu Tweety se fugăresc. Şi Wile E Coiotul cu Road Runner. Toţi se fugăresc şi caută metode să-şi vină de hac. Să le interzicem deci, lăsaţi să intre în arenă monştrii, roboţii, alienii, bratz şi power puffs, ce atâta Bugs Bunny. Ce atâtea prinţese! Nu. Hanna Montana! Dar staţi, Hanna e din aceeaşi gaşcă, diferă doar vârsta celor din target. Mai bine închidem teveul. Cel mai bine!

Îi mulţumesc lui Oaki, de la care am primit pdf-ul despre Disney. Mi-a dat o temă de reflecţie. Mă mai gândesc dacă Disney e Mason şi unealtă a Illuminati-lor. Vă rog citiţi şi spuneţi-mi, voi ce credeţi. Vă mulţumesc.