Posts Tagged ‘cum sa’

Eu n-am mai făcut oameni de zăpadă din copilărie. Deci, să tot fie mai bine de 20 de ani. Azi am luat-o acasă pe Irina ÅŸi, după un somn mai liniÅŸtit decât de obicei, am ieÅŸit la zăpadă. A fost prima noastră ieÅŸire în familie de anul ăsta. N-am mers departe, s-a strâns suficientă zăpadă pe aleile din faÅ£a blocului ÅŸi aveam ÅŸi lumina de la felinare. Am stat cam o oră în care “ne-am bulgărit”, cum spune Irina, ÅŸi apoi ne-am apucat să facem personajul din zăpadă. Citeste mai departe »

Giani mă întreba ieri dimineaţă (şi eu n-am priceput chiar din prima) cum găseşti toleranţă şi acceptare pentru altcineva, după ce treci printr-un divorţ.
Dragă Giani,
N-am făcut mare caz de noua mea poveste cu happy-end şi nici nu voi face acum dezvăluiri complete. Pot spune doar că după ce ţi se cicatrizează rănile post-divorţ, după ce te aduni şi reuşeşti să găseşti un ritm suportabil de viaţă de unul singur (sau cu un copil), vine o vreme când trebuie să judeci la rece. E foarte greu să trăieşti în formula monoparentală în ziua de azi. E foarte complicat, dacă n-ai vreo 2000 de euro pe lună, care să-ţi asigure un trai decent ţie şi copilului tău. Şi în plus, e bine să ai cui deschide uşa, e grozav să ai cu cine schimba şi două vorbe reale, nu doar pe messenger, e bine să ai pe cine lua în braţe, să ai la cine te plânge şi cui spune: mi-e frig.
Cred că a doua şansă pe care o acordăm relaţiilor, după ce ne vindecăm de urâtul divorţului, trebuie să fie una raţională. În special pentru femeile care au şi un copil de crescut. Trebuie să alegi şi cu capul, nu doar cu inima. Pentru că alegi pentru doi. Nu e de-ajuns ca bărbatul care îţi place să fie o companie plăcută, amuzantă, excitantă şi dezirabilă. Dacă e aşa, norocul tău! Dar acelaşi bărbat trebuie să înţeleagă că veniţi la pachet, tu şi copilul. Aşa cum este el. Mai răzgâiat sau mai educat. O mamă singură tinde spre stabilitate, spre refacerea armoniei, dacă nu pentru liniştea ei, pentru a copilului.

Dacă vrei să vezi consecinÅ£ele absenÅ£ei unui tată în familie, urmăreÅŸte o ediÅ£ie de “Comanda la mine” pe Antena 1 ÅŸi vei înÅ£elege cât de important e să existe o figură paternă validă în apropierea unui copil.
Sigur, vei intra în relaţie cu tarele celei anterioare. Dar ţine minte că nu există garanţii, aşa cum femeia nu poate garanta nimic, nu poţi da scris că lucrurile vor merge, nici bărbatul nu are cum să se jure că va face totul. Oamenii nu au manual de utilizare, nici carte tehnică, nici carte pentru service. Suntem oameni. Nu ne schimbăm fundamental, dar ne putem adapta, ne mai dăm unii după alţii. Ce nu trebuie în ruptul capului să faci e să-l pedepseşti pe bărbatul actual din viaţa ta pentru greşelile celui de dinainte. Nu, nu sunt toţi la fel, deşi aşa pare la prima vedere. Sita pe care o foloseşti trebuie să fie ceva mai deasă, nu orice bărbat poate înţelege cât de important e pentru femeia lui copilul altui bărbat.

E o loterie. Trebuie să rişti. Să te arunci în apă şi să înoţi. Dar, mai întâi, te asiguri că-n apă nu-s balauri.

Toleranţa şi acceptarea le găseşti atunci când înţelegi ordinea priorităţilor. Orice căsnicie eşuată e un exemplu de ce să nu faci ca să nu mai dai greş. Eu am vrut să cred în ideea de cuplu, de familie, am vrut să găsesc un om care să aibă nevoie de ceea ce ofer eu şi care să-mi poată da ceea ce-mi lipsea. Am avut noroc. Acum sunt bine. Cât va fi bine? Atât cât vom face să fie bine. Nu te teme să-i priveşti cu atenţie pe oamenii din jurul tău.  Poate cel ce-ţi trebuie ţie e chiar aproape şi nu-l vezi, din cauza copacilor

Din păcate, trăim într-o Å£ară în care femeile divorÅ£ate care au un copil sunt văzute rău de mamele potenÅ£ialilor lor bărbaÅ£i. Sunt vinovate din start, oricare ar fi fost circumstanÅ£ele divorÅ£ului, culmea, mamele, femei ÅŸi ele vor gândi că “strică viitorul băiatului” sau “îl vrea doar ca să-i bage plodul pe gât”.  Dar nu e musai să fie aÅŸa mereu. Orice mamă are potenÅ£ialul de a înÅ£elege că nu vrei răul copilaÅŸului ei, chit că acel copilaÅŸ are peste 30 de ani. Trebuie doar să intri în relaÅ£ie cu conÅŸtiinÅ£a faptului că e posibil să fii judecată pe nedrept ÅŸi trebuie să treci ÅŸi peste asta. Åžansele unei femei divorÅ£ate de a-ÅŸi reface viaÅ£a sunt direct proporÅ£ionale cu limpezimea cu care gândeÅŸte acea femeie ÅŸi cu sinceritatea pe care o poate avea faţă de propria sa persoană.

Curaj, Giani!

Atunci când am luat hotărârea de a divorţa, am ştiut că pornesc pe un drum greu.  De aceea, am apelat la ajutor profesionist. L-am lăudat în multe rânduri pe dr. G. Ce n-am spus prea des e cât de dureros e să fii pacientul unui doctor ca G. Nu e un doctor comod, îţi dă chestii de facut, chestii nu mereu plăcute. Dar G. m-a învăţat să cer ajutor. Să nu îmi fie frică să spun că mi-e greu, că am obosit, că mă doare. M-a învăţat că am nevoie de aliaţi, că nu am dreptul să-i neg Irinei accesul la tata (aşa cum eram foarte tentată să o fac), că n-am dreptul să o rup de familia ei şi că, oricât de greu mi-ar fi mie, trebuie să îmi fac curaj să-i ofer Irinei o familie lărgită. Asta însemnând să reconstruiesc poduri incendiate cu ani de zile în urmă.

Am avut zile în care l-am urât sincer pe fostul meu soţ. Zile în care i-am dorit răul. Zile în care i-am gândit cele mai teribile sfârşituri posibile. Zile în care am vrut să dispară. G. m-a ajutat să trec peste furie, peste ranchiună, peste depresie, peste disperare.

Mi s-a întâmplat de câteva ori să nu-mi convină ce-mi spunea. Nici când mă sfătuia să mă pup în oglindă pentru toate crăcile pe care singură mi le-am tăiat de sub picioare. Nici când mi-a zis că trebuie să o rog pe Buni să mă ajute. Nici când mi-a zis că trebuie să mă împac cu cine nu pot să mă împac. Dar cel mai greu mi-a fost să înţeleg că orice copil are o singură mamă şi un singur tată. Bun, rău, absent, prezent, implicat sau deloc interesat, tata e unul. Câtă vreme e viu, ăla e tata.

Am protestat. Am spus că nu e drept. Că simplul act de a participa la concepţia unui copil nu te face părinte, nu-ţi modifică ireversibil chimia creierului, nu te condiţionează automat să nu mai poţi respira fără copilul tău. Cunosc atât de mulţi bărbaţi care îşi abandonează copiii, cunosc şi mame care nasc pui vii şi apoi dispar în neant. Dar argumentul suprem, care m-a convins, a fost acesta: Dacă îţi înveţi copilul că un părinte care nu e bun poate fi înlocuit, într-o zi nu doar Tata poate fi altcineva, ci şi Mama poate fi altă persoană. Şi, da, recunosc, gândul că Irina ar putea considera pe altcineva Mama m-a speriat.

Pe vremea mea se spunea că nu ţi-e mamă cine te face, ci aceea care te creşte. Idem despre taţi. Acum trebuie să trăiesc cu acest gând. Orice copil are o singură mamă şi un singur tată. Buni, răi, sfinţi sau ticăloşi, aşa cum sunt, mama e numai una, tata e numai unul. Ca să parafrazez un tătic celebru în blogosferă, concluzia e că tata e numai una.

Åži atunci… veÅ£i spune, înseamnă că mamele singure nu vor mai putea să-ÅŸi refacă niciodată viaÅ£a, pentru că nici un bărbat nu-l va putea înlocui pe fostul soÅ£ în mintea copilului. Ce ÅŸanse are un alt bărbat să se integreze într-o familie hibrid în aceste condiÅ£ii?

Dacă acceptă că biologic şi logic pentru mintea unui copil mic, de vârsta Irinei, nu are cum să fie tata, are şanse, spune G. Pentru un copil atât de mic e important să existe adulţi apropiaţi în viaţa lui, adulţi constanţi şi previzibili, pe care să se poată baza. Mama e una singură. Tata e unul singur. Dar copilul are nevoie de debuşeuri, de supape, de mentori. Un bunic, o mătuşă, o educatoare, prietenul mamei. Are nevoie să spună ce îl supără. Ce îl doare. Trebuie încurajat să vorbească despre asta. Pozele părintelui dispărut din casă nu trebuie să lipsească. Accesul la acel părinte trebuie să fie constant şi, pe cât se poate, previzibil.  Pentru că nu e vina copilului că am ales prost sau că nu ne-am putut păstra unii pe ceilalţi. Amar, dar adevărat.

Sper să nu aveţi nevoie de informaţiile astea, dar dacă aveţi, să vă fie de folos.

Vin vremuri grele, aşa că m-am gândit să fac o listă cu cadouri necostisitoare pentru copiii noştri. Sper că această listă le va fi de folos celor ce lucrează mult. Şi vom lucra din ce în ce mai mult.

Cel mai frumos cadou pe care i-l poţi oferi unui copil (mai ales unuia pe care nu-l vezi prea des) e timpul tău. Iată ce nu costă:

1. O îmbrăţişare.

2. Un pupic.

3. Câteva minute în care te interesezi de-adevăratelea ce mai face copilul, cum e la grădi, cum îi cheamă pe prietenii copilului, cu cine se joacă.

4. O vorbă bună.

5. O mângâiere.

6. Un “voi fi mereu tăticul tău, orice s-ar întâmpla”.

7. Un “Mami te iubeÅŸte”. Un  “EÅŸti minunea mea.”

8. O poveste citită cu răbdare.

9. Un “Bravo!” la momentul potrivit.

10. O ieşire în parc, la plimbare, doar de dragul de a vă ţine de mână.

Cei mai mulţi dintre copiii de azi au foarte multe jucării. Mai multe decât pot duce, mai scumpe decât ne putem imagina. Dar există cadouri ce costă puţin şi valorează foarte mult:

1. O lanternă subţire, cu un buton pe care se apasă uşor. Caută cu leduri, durează mai mult. (Tati ţi-a adus un băţ fermecat. Are un buton aici, pe care dacă apeşi, o mie de licurici încep să dea din aripioare şi se face lumină. Hai să-ţi arăt. Ia uiteeee!) 10 ron, 20 cu tot cu baterii

2. Aripi de zână, coroniţă ÅŸi baghetă – se găsesc în pieÅ£e. Pune-i-le, încoronează-Å£i fetiÅ£a ÅŸi roag-o să danseze, aplaud-o, fii fanul ei! DansaÅ£i împreună.  15 ron

3. O minge cu care să jucaţi fotbal. Şi fetele joacă fotbal. 10 ron

3. Un zmeu pe care să-l înălţaţi împreună 15 ron

4. Cretă colorată cu care să desenaţi împreună. (Hai să desenăm un avion/o maşină/ un tren)

5. Soluţie pentru baloane de săpun 2,5 ron. Există şi pistoale de făcut baloane de săpun, copiii sunt în delir când au aşa ceva. Costă tot  15 ron.

6. Un bilet de trenuleţ electric (3 ron)

7. O maşină cu telecomandă, pe care va trebui să o manevraţi împreună.

8. Două maşinuţe de fier pe care le puteţi trimite de la unul la altul.

9. O jucărie de pluş cu care să adoarmă (Irina a primit un dragon de pluş, însărcinat s-o păzească de visele rele). 20 ron

10. Un avion de hârtie, o bărcuţă de hârtie, un pahar de hârtie. Dacă hârtia e colorată, e cu atât mai bine. Asta costă chiar doar câţiva bănuţi.

Nu uitaÅ£i: Nimic nu se compară cu o îmbrăţiÅŸare ÅŸi un “te iubesc” spus din tot sufletul. Absolut nici o jucărie din lume nu poate lua locul unei îmbrăţişări.