Posts Tagged ‘cinema’

Nu e un film de duminică seara, dar s-a întâmplat ca noi să-l vedem aseară.  Și ne-am încăpățânat să-l vedem până la capăt, în ciuda obiceiului prost al celor de la AXN de a da cinci minute de film È™i zece de reclamă. Merită văzut. Merită văzut împreună cu copiii mai măriÈ™ori (eu mi-am propus să i-l arăt È™i Irinei). Se bazează pe o poveste adevărată – desigur, este mult romanÈ›at față de ceea ce s-a întâmplat în realitate, dar chiar È™i aÈ™a, te face să-È›i iei jumătatea în braÈ›e la sfârÈ™it È™i să zici “Doamne, mulÈ›umesc că n-am fost în situaÈ›ia asta È™i sper nici să n-ajung aÈ™a!”. Și m-a mai făcut pe mine să mă gândesc dacă Irina ar fi trecut la fel de graÈ›ios ca puÈ™tiul din film peste o astfel de situaÈ›ie.

Cred, sincer, că nu.

E pe HBO, deci îl mai puteți prinde subtitrat. Durează două ore, care pentru noi au fost dulci-amare, extinse până pe la trei și jumătate din cauza pauzelor de hidratat copilul scârțâitor și de mai nimic mâncător, dar merită să-l vedeți. Pentru că pornește de la un gând pe care orice părinte îl are, dar rareori îl mărturisește: dacă noi murim, ce se-ntâmplă cu copilul nostru?

ÃŽnainte să o nasc pe Lia, acesta a fost coÈ™marul celor din jurul meu. Eram obsedată de gândul că e posibil să mor È™i dacă eu mor, ce se-ntâmplă cu copilul meu. Cine-l creÈ™te? Buni e prea în vârstă, despre V. nici nu voiam să aud, ai mei nu-s aici, Laur È™i-ar fi asumat astfel de responsabilitate pe viață, în lipsa mea? Nu È™tiam nici ce spune legea exact, dar eram convinsă că nu spune bine. ÃŽn România există o obsesie instituÈ›ională de reintegrare a copilului în familia naturală. Ai zice că în mod normal poÈ›i alege cui îi laÈ™i copilul după ce tu te duci, le poÈ›i da o È™ansă celor ce trebuie să-È›i ia locul într-o misiune atât de delicată să se obiÈ™nuiască măcar cu ideea. AÈ™. Din punct de vedere religios, e simplu: naÈ™ii sunt părinÈ›ii spirituali È™i dacă părinÈ›ii naturali dispar, copilul e în responsabilitatea acestora. Păcat că, din punct de vedere legal, naÈ™ii nu există. Din punct de vedere legal, poÈ›i face ce vrei cu bunurile tale pământeÈ™ti, le poÈ›i lăsa cui îți tună prin testament È™i dacă nu le convine rudelor n-au decât să se judece. Cu copiii însă… Nu-i chiar aÈ™a simplu.

Mă întreba cineva dacă sunt naÈ™a cuiva. ÃŽncă nu. Nu ne-a cerut nimeni de naÈ™i, noi suntem finii a trei familii, pentru că aÈ™a au căzut zarurile. După filmul ăsta, mi s-a întărit ideea că ar trebui, ca părinte, să pot decide cui îi lăsăm copiii dacă – Doamne FereÈ™te – murim.

De văzut.

Dacă vreÈ›i să vedeÈ›i un film bun (din punctul meu de vedere), acesta e un film de văzut. L-aÈ›i văzut? Dacă nu l-aÈ›i văzut, nu daÈ›i fuga. E un film extraordinar. Dar de o tristeÈ›e sfâșietoare. Vă povestesc despre el pentru că azi am dat peste un cântec de leagăn din acest film. Un cântec capabil să te bage în depresie imediat ce se termină, pe tine, om mare. Pentru copii nu cred că are acelaÈ™i efect. Și mi-am amintit de film cu totul – a fost cred că la Hallmark pe vremuri, sau poate la HBO. M-am gândit să vi-l reamintesc È™i vouă. Atât. O săptămână bună vă doresc.

Ne pregătim să mergem la cinema. Da, cu Lia cu tot. Încercăm, să vedem, poate ține. Întâi am cercetat cum e cu nivelul zgomotelor. Se pare că sunt obligate cinematografele să mențină nivelul la maxim 85 de decibeli. Suntem în România, deci ne putem aștepta să fie mai mult de 85 de decibeli.

E Rio, un film pentru copii, deci putem spera să nu fie chiar urlete de groază.

Planul e simplu. Filmul începe la ora 12 și 10. Hrănesc bebelușul și pornim spre cinema. Cu puțin noroc, va dormi în sling. În țările civilizate, desigur, se întâmplă altfel.

O să vă întrebați cum de am curaj să o duc la cinema. A rezistat Lia la spectacolul Irinei de pe 1 iunie. A dormit tun. Poate se repetă minunea.

We’ll let you know.

LE:

Domnul care ne-a vândut biletele a fost puÈ›in încurcat, nu È™tia cum să ne taxeze È™i pentru Lia, să ceară preÈ›ul unui bilet pentru copil sau…

I-am explicat că fiind lipită de mine, nu ocupă loc, deci n-am plătit bilet pentru ea. Sala era trei sferturi goală È™i – aÈ™a cum era de aÈ™teptat, cel puÈ›in jumătate din spectatori erau copii. S-a circulat mult pe trepte, copiii s-au cerut la toaletă È™i au comentat în stilul lor caracteristic momentul în care s-a rupt filmul È™i s-au reluat câteva scene. Lia n-a dormit tot timpul. A stat o vreme cuminte, apoi a început să se mâțâie, după vreo oră È™i douăzeci de minute am ieÈ™it din sală, să nu deranjăm. M-am întors la finalul filmului, după ce deja adormise.

Per total, n-a fost o experiență dezastruoasă, dar probabil n-aș repeta-o, de dragul ei mai mult decât de dragul meu. După dimineața la cinema și puiul de somn tras pe un fotoliu la Il Venetiano, n-a mai dormit până seara. Irina, în schimb, a dormit buștean.

Despre Rio – e un film foarte colorat. Nu e de talia altor filme 3d pe care le-am văzut, dar pentru copii e foarte frumos. AÈ™tept cu interes Puss in Boots.