Posts Tagged ‘călătorie prin curcubeu’

Acesta este un mesaj criptat care  se adresează doar acelora care ştiu povestea Călătoriei prin Curcubeu.

Am construit o corabie fantastică al cărei port de destinaţie este oraşul roşu. Pânzele sunt deja ridicate, drapelul e sus.

Nu ne mai trebuie decât câteva obiecte: o busolă specială care ne arată mereu în ce parte se află culoarea Roşie (ştiţi bine că dacă găsim Oraşul Roşu, am găsit tot curcubeul.) şi un ochean fermecat prin care se vede mereu Ţara Curcubeului. Ne-ar mai trebui nişte provizii şi ceva mărfuri de schimb, căci aşa se face atunci când ajungi pe ţărmuri noi.

Căutăm şi mateloţi! Cine doreşte să se îmbarce?

Căpitanul (nimeni altul decât piticul Ştiţivoicine) e pregătit să alcătuiască un echipaj fantastic.

Sunt câteva condiţii:

1. Să aveţi harta Ţării Curcubeului.

2. Să ştiţi ordinea oraşelor.

3. Să puteţi să priviţi în poveşti.

Cum se priveşte în poveşti?

E simplu. Din când în când, câte un colţ din Ţara Curcubeului poate fi văzut. Răsare unde vă aşteptaţi mai puţin. Se ascunde sub obiecte care par obişnuite, dar de fapt sunt magice.  Le puteţi recunoaşte după descrierea din poveşti. Aşadar, priviţi cu atenţie în jur. Şi dacă vedeţi ceva, orice care ar putea fi din Ţara Curcubeului, daţi-mi de ştire. Pentru că înseamnă că reuşiţi să priviţi în lumea magică despre care v-am povestit. Piticul Ştiţivoicine mi-a spus că locuitorii oraşelor din Ţara Curcubeului au trimis în lumea noastră câte un obiect din fiecare cetate. Abia când le vom găsi pe toate putem porni la drum… Aşadar… Dacă reuşiţi să priviţi în poveşti şi le vedeţi, să nu uitaţi să îmi scrieţi degrabă. Corabia ne aşteaptă!

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Primii copii care au citit povestea cu Piticul paznic al Curcubeului au fost băieţii Germinei. Ea mi-a trimis un mail cu reacţiile lor, pe care îl redau, cu acceptul autoarei.

“Aseara am venit cu ei pe la 22,00 de  la antrenamentul pt campionatul national de kumite. Mihai s-a spalat, a mancat, si dupa 2 culori de curcubeu pe care le-a ghicit cu entuziasm a adormit. La cat muncise la sala eu ma mir c-a rezistat atat… Cristian insa a stat si i-am citit tot. N-a ghicit indigoul si violetul. Chiar ma gandesc sa-i aduc de la serviciu o foaie de indigo, sa se distreze diseara. Finalul? Imediat ce am terminat povestea mi-a zis:

Apoi Povestea a ajuns la Octavian Năzdrăvan.

LE Tocmai am primit feedback-ul de la Octavian:

„0. Da stiu ce e un curcubeu: Un brau de urias intors, ca un frate al lui U.

Cum il cheama pe pitic? (Anticipa intrebarile si raspunsurile)

Vreau poze.

1. Si in orasul rosu totul e rosu, si dulciurile? Da! Si casele si oamenii?

2. Portocaliu

De ce nu are ziduri? Oamenii sunt rosii, pana la urma in orasul Rosu? Si soarele si luna sunt din portocale?

Si au si o ducesa? Tu -Tu – Tu …(In timpul asta canta la trompeta – palnie – sa-i faca intrarea ducesei.)

3. Stiu, stiu, stiu …

Galben ( – e culoarea lui preferata - ),  cea mai frumoasa culoare din curcubeu.

Soarele e prietenul meu!

4. Si peisagistul face labirinturi?Si am sa visez ca-mi face mamaia dulceata de nuci?

(Lectura a avut loc in bucatarie – unde am calculatorul -, pe fereastra era un pahar cu papadii, care fusesera galbene cu cateva zile in urma – culese de ei pentru mine -, dar care intre timp au devenit cu puf. Am experimentat si umplut bucataria de puf – cani si pahare cu lichide, farfurii -… Didi a intrat si ea in joc. Tati ne-a facut morala cand a ajuns acasa si am fost nevoiti sa motivam <actiunea>) J

5. Albastru. Nu inteleg de ce e ciudat. Mie imi place! Libelulele albastre sunt frumoase, mami!

(In aceasta dimineata, in drum spre gradi – am ales o alta ruta – , am vazut o gradina cu flori de <nu ma uita> inalte, <aruncate> printre lalele de toate culorile: Uite, mami, ca in orasul Albastru! Mai trecem pe aici? – Am finalizat lectura in aceasta dimineata, inainte sa plecam. Tati si Didi au plecat mai devreme. Ei sunt mai matinali si mai rapizi.)

6. (N-a ghicit culoarea.) Indigo? Asa e cerneala? Si de ce scriu caligrafii? Le place lor? De ce sub raze de luna? Mie imi place Soarele! Eu sunt Soarele, Didi e Luna …

7. Si … Vioooleeeet! Hai, mai repede,  e foarte frumoasa. Ca liliacul, nu?

Am facut curcubeul. Acum, cum il strigam pe pitic?

(Reiteram povestea si regasim fiecare litera. Ne straduim sa scriem precum caligrafii. Reusim si incepe sa il strige pe pitic, la 7.15 dimineata in bucatarie….)

II. Ce crede mami

1. Aproape am vizualizat tot ce am citit. Chiar „m-am plimbat” prin cele sapte cetati. Cred ca si o ecranizare ar fi ceva minunat (astea sunt timpurile in care traim … J )
2. Ca parinte – dincolo de povestea minunata – sunt multumita pentru ca fiul meu (care acum incepe sa citeasca – cunoaste literele, dar inca leaga greu cuvantul -) e curios sa dezlege finalul povestii.
3. La 6 ani – a trebuit sa-i explic anumite cuvinte: ducat, caligraf, gema, ametist, azur. Incet se deprinde si cu cititul si isi imbogateste si vocabularul.

Din punctul nostru de vedere, concluzia este cea scrisa chiar de tine (si pe care ti-am trimis-o si sambata): “Şi-atunci, se aude mereu aaaaah şi oooooh şi copiii se bucură de frumosul spectacol.”

Şi în cele din urmă, i-am citit-o Irinei. Ea ştia povestea, i-o spusesem în prima ei variantă (aşa scriu eu poveştile, întâi i le inventez Irinei, apoi mă gândesc o vreme la ele, şi abia după aceea le pun pe hârtie. De multe ori varianta de pe hârtie e cu totul altfel decât cea povestită întâia dată. De data asta, Irina ştia la ce să se aştepte, dar tot a fost luată prin surprindere. În varianta iniţială a poveştii, exista un personaj, Iasmina, care călătorea dintr-un oraş în altul şi trebuia să răspundă la ghicitori. Varianta finală e cu totul altfel.) Am vrut să-i citesc doar o culoare, dar nu am reuşit. A trebuit s-o citesc pe toată, până la capăt. N-a avut răbdare să recitească povestea pentru a afla cum îl cheamă pe Pitic. A trebuit să facem exerciţiul pe loc. Şi imediat ce a aflat numele, şi-a pus mâinile pâlnie la gură şi l-a strigat din toate puterile pe Pitic. De atunci nu visează decât hărţi, curcubee, pitici, oraşe şi călătorii. Azi dimineaţă s-a apucat să deseneze singură harta spre Ţinutul Curcubeului. N-a nimerit culorile. Voia să deseneze o hartă şi pentru Luca şi să pornim împreună în călătorie, chiar dacă el nu ştie povestea. Lasă, a zis, o să vadă cu ochii lui minunăţiile. După-amiază, împreună cu Buni a refăcut harta. De data asta i-a ieşit ceva mai bine. Nu ştiu care dintre ele s-a distrat mai tare desenând harta Ţării Curcubeului, Bunica sau fetiţa. Important este că le-a ieşit. N-au nimerit ele prea bine Violetul, dar asta mi-a dat ocazia să mai amân puţin plecarea în Ţara Curcubeului. Nu de alta, dar fetiţa noastră deja se gândeşte ce să-şi pună în bagaj.

Ştefan a citit povestea încă de vineri…

“Stefan a fost atat de prins de poveste incat nu voia sa plecam la cumparaturi pana nu o terminam, iar asta e mare lucru, crede-ma pe cuvant. Cand l-am intrebat ce ar trebui sa-ti spunem despre poveste a raspuns: Sa-i spui ca e o poveste foarte frumoasa chiar daca nu e cu locomotive, dragoni sau veverite. (Toate acestea fiind obsesiile noastre curente). De altfel, s-a dus mai tarziu să le-o spuna si lor.

Dacă şi ceilalţi copii au vrut să facă harta şi nu s-au lăsat până nu au reuşit, scanaţi-o şi trimiteţi-mi-o şi mie, aş vrea să fac, ca de obicei, o galerie de… călătorie

“Călătoria prin Curcubeu” este următoarea carte din seria Poveştilor de Noapte Bună. Deşi vă aşteptaţi, poate, să îi regăsiţi pe domnişoara Firicel şi pe Narcis, personajul din această carte este chiar copilul care citeşte.

Sunt şapte oraşe pe care le veţi descoperi împreună, toate dominate de câte o culoare din curcubeu. Dar nu vă imaginaţi omuleţi portocalii sau iarbă roz, cum era în povestea cu nuanţele, oraşele astea sunt cetăţi, au steaguri şi steme şi câte un personaj cheie în fiecare dintre ele. Pentru a trece dintr-o cetate în alta, copilul trebuie să răspundă la o ghicitoare. Nu este chiar “mind twister”, m-am gândit să nu le complic aiurea viaţa părinţilor, mai ales că povestea se citeşte seara înainte de culcare.

Fiind şapte culori, pot fi citite toate deodată sau pot fi folosite ca mijloc de şantaj, amânate până a doua zi şi date ca temă de visare pentru seara în curs.

Eu sper să vă placă, deşi nu e o aventură în adevăratul sens al cuvântului, e doar o plimbare prin şapte cetăţi şi un bun prilej de fantezie, o trecere în revistă a tuturor lucrurilor care pot fi de o anumită culoare, fără ca asta să le facă extraordinare.

Aş vrea să trimit textul câtorva copii de 5-6 ani, ca experiment, pentru feedback. Aşa că, dacă vreţi să încercaţi călătoria (acum nu e ilustrată, deci veţi primi doar un text) daţi un semn.