Posts Tagged ‘cadouri de crăciun’
11 decembrie: Idei de cadouri pentru Crăciun
- 11 Dec 2010 - Ada Demirgian
V-aţi plictisit de seturile de cosmetice şi de coşurile pre-ambalate? Şi eu.
Încerc să fac o listă de idei de cadouri pentru persoane imposibil de cadorisit. Cei ce au de toate. Cei ce nu duc lipsă de nimic. Cei ce sunt şi ei sătui de tradiţionala cămaşă cu cravată. Cei cărora le lipsesc atât de multe, încât orice le-ai da nu ar fi destul. Ce să le dăruim?
Anul ăsta dăruim:
1. Un cântec care nu s-a mai auzit de 50 de ani, pentru că nu mai există ace care să-l redea de pe discurile vechi.
2. Un parfum care a dispărut din magazinele româneşti, deşi pe vremuri se găsea peste tot.
3. O cutie pentru păstrat amintiri.
4. O carte rară.
5. O oglindă pentru o prietenă care nu se vede deloc pe sine.
6. O chitară medie pentru un copil mic.
7. Un fular alb unei doamne în vârstă, care nu ştie unde l-ar mai putea purta, prea alb fiind el.
8. Un remediu pentru o anumită durere, nu spui de care, nu spui a cui…
9. Un cerb cu stea în frunte. Ăla din poveste.
10. Multe stele mici argintii. Sunt magice.
11. O rochie de bal unei prinţese care nu mai aşteaptă rochii.
12. Un deodorant special, categoria “profumo di mamma” unei viitoare bunici, să-ÅŸi poată îmbrăţiÅŸa nepoata nou-născută fără s-o ÅŸocheze cu un miros necunoscut.
Åži încă mă mai gândesc…
Voi? Aveţi idei? Care to share?
loading...
Le Pere Noel, c’est moi!
- 25 Dec 2009 - Ada Demirgian
Ok. Suntem gata. Sub bradul nostru au încăput toate (da, ÅŸi eu mă mir) cadourile pentru Miss ÅŸi câteva pentru oamenii dragi. Am fost foarte precaută de data asta, am plecat la cumpărături repetându-mi refrenul: “Frunză Verde, de-i dai, n-ai. Ia nu-i da, să vezi cum ai!”.
Aşa se face că portofelul meu nu plânge cu lacrimi de sânge. Mă bucur că am putut cumpăra lucruri mici pentru cei mari şi lucruri mari pentru cei mici. Buni şi-a primit deja cadoul. Băieţelul meu de suflet e bolnăvior, la el cadoul va ajunge după Crăciun.
Eu am primit deja ce mi-am dorit. E prima oară când nu-mi cumpăr eu-mie nici un cadou. Până acum am avut acest… să-l
numesc orgoliu? Nu, era doar amărăciune şi frustrare. Mergeam în magazin şi-mi cumpăram ceea ce îmi doream, ştiind prea bine că sigur Moşul mă sare şi de data asta. Paradoxal, anul trecut, când era deja prea târziu, am primit un cadou neaşteptat: o pereche de mânuşi speciale pentru condus. Gestul a fost surprinzător.
Anul ăsta mi-am dorit să nu fim singure de Crăciun. Şi nu suntem singure. Am avut cu cine face bradul şi cu cine frământa cozonacii, am avut cu cine lega fundele cadourilor, am avut cu cine complota şi ascunde daruri pe te miri unde prin casă.
A fost şi este frumos. Suntem înconjurate de prieteni, de gânduri bune, de zâmbete nebănuite, de dragoste şi de atenţie.
Mulţumesc pentru mesaje, comentarii, e-mail-uri, dar mai ales, pentru călătoria fantastică pe care am făcut-o împreună anul ăsta. E 12 noaptea şi abia am eu răbdare să se trezească Irina, să-i văd ochii. Dar mai aştept. Crăciun fericit, tuturor! Ne vedem dimineaţă.
loading...




