A fost odată un rege care avea douăsprezece fiice şi nici o soţie care să le înveţe cum se poartă o adevărată prinţesă. Presupun că acest rege le crescuse pe fete în spiritul Attachment Parenting, fiindcă ele erau spirite libere pentru care eticheta regală şi fiţele specifice clasei căreia îi aparţineau erau puţin importante. Aşa se face că două dintre ele jucau foarte bine croquet, altele mergeau pe picioroange, una era pasionată de lectură, iar cele mai mici dintre ele nu făceau decât să picteze toată ziua. Evident, regele simte la un moment dat că fetele lui au nevoie de îndrumare. Naiv, ca orice bărbat rămas singur pe lume, o invită pe Rowena, o verişoară de-a şaptea spiţă, să-i educe fetele. Prima măsură a Rowenei e să interzică tot: culorile, muzica, dansul, pictura, alergatul pe coridoarele palatului, obiectele personale şi tot ce mai poate da individualitate unei prinţese. Le îmbracă pe toate în gri şi cam face armată cu prinţesele. În paralel, se ocupă şi cu otrăvirea regelui în exerciţiu, pe principii homeopate: trei picături de otravă în ceaşca zilnică de ceai. Prinţesele reuşesc însă să descopere o lume magică, despre care regina, mama lor, defunctă precum toate reginele din poveşti, le scrisese o poveste. Trei nopţi la rând, prinţesele se duc pe tărâmul magic şi dansează până în zori, de-şi tocesc pingelele. Rowena află şi se gândeşte să le lase în lumea dansului pentru totdeauna, deci distruge poarta. Cum scapă prinţesele şi cum îl salvează şi pe rege, aflaţi dumneavoastră din film. Nouă ne-a plăcut. Morala filmului e că toţi putem face ceva foarte important la un moment dat, oricât de mici am fi.