Prima noastra experienta cu wizz air a fost placuta. Avionul a ajuns la timp, check-in-ul online a mers, avand copilul de mana am fost invitate in autobuzul care a mers primul la scara avionului si am putut alege ce locuri voiam. Nimic de reprosat, am ajuns la timp, poate singurul soc a fost pretul unei sticle de apa plata 2,5 euro sau 12 ron. Altfel, curat, la timp, oamenii draguti cu familiile. cu aceasta ocazie am aflat ca Irina are rau de inaltime si din cand in cand o apuca ametelea, de la avion, desigur. Evident, sunt doar inchipuiri exprimate in taxiul spre aeroport. a fost foarte agitata, daca mizati pe faptul ca la un zbor de noapte copilul va dormi, mai ganditi-va. N-a inchis un ochi. Noroc cu Cenusareasa, care a tinut-o pe loc in ultima ora de zbor. In masina, spre Wales, a dormit dusa si aici s-a trezit mai tarziu decat de obicei. Pe la zece ora Romaniei. E drept ca in pat a ajuns abia pe la 6 ora Romaniei.

Acum Iri se joaca in gradina bunicilor sub razele unui soare mai mult decat generos, intre fantani arteziene si o multime de zane de piatra. Suntem bine. Camera in care dormim e asa cum o stiam, Irina nu si-o aminteste, dar jucariile puse in pod si le-a insusit imediat. Si cu Dino se impaca bine, ceea ce ma bucura. Privind firele albe din jurul botului acestui cut dragut, mi-am dat seama ca si eu trec prin acelasi proces. Dino are 8 ani. Il cunosc de cand era pui. Acum el se indreapta spre varsta a doua, iar eu de anul asta am inceput sa ma vopsesc. Trec anii.

E vreme frumoasa in Tara Ploilor. Mai rar asa temperaturi ridicate in mai si asa zile senine. Maine Irina merge sa se plimbe cu poneii. Pe curand!

Posturi similare:

• Wizz Air, partea a 2a
• We’re hooome
• Apa! Maie! (Atlanticul!Atlanticul!)

9 comentarii la “Wizz air, tura 1”