Aşadar, aseară am fost la concert. Lăsat copil cu babysitter, pus tricoul cu Wile E. Coyote, strâns pletele în coadă şi plecat prin oraş, călare pe un iepure şchiop. Glumesc, m-am dus cu maşina.
În faţa sălii Palatului, puzderie de lume.
În Sala Palatului, şi mai mulţi, nu ştiu de unde veneau că păreau să nu se mai termine.
Ce-am văzut?
Mozart Rocks.

sau aşa:

Pe scurt:
Orchestra Naţională Radio. Beton.
Dirijor Tiberiu Soare – a fost revelaţia anului. Şi eu şi Mara şi Oana l-am fi luat la o cafea.
10 bucăţi chitarişti. Da. Zece. Unul Spaniol.

Cel mai mişto a fost Călin Grigoriu. Votat cu 2 din 3. Puteţi să uitaţi de dânsul, are o prietenă care ştie să cânte. Minunată şi ea.

Carmina Burana cu Cezar Popescu a ridicat sala în picioare. Aştept cu interes clipul pe youtube.
Un Adagio pe care n-o să-l uit prea curând. Bravo Munoz!
Un George Pătrănoiu deştept. Bravo lui.
Aproape două ore de spectacol care mi-au plăcut tare, tare, tare de tot. Muzică clasică (Mozart, Bach, Orf, Beethoven, Schumann, Vivaldi, Bizet) dar şi Jeff Beck, Floyd, Led Zepp, Malmsteen. Un cocktail minunat.

Şi ca să-l observaţi şi pe Tiberiu Soare (it’s all about bodylanguage):

Mie mi-a plăcut, nouă cu felicitări, domnule Teodorescu (ştiu că citiţi).
Posibil să fie încă un spectacol de Crăciun. Nu rataţi!

LE: Aici aveţi finalul de ieri. Cu Soare dirijând aplauzele. Genial.

Posturi similare:

• Tango 3.0? Gracias, no!
• Anunţ important pentru rockerii care sunt şi fani Mozart