“Am dormit ca un prunc”.
Mi-amintesc cum îmi muşcam buzele, când Miss se zbătea în ghearele colicilor sau în chinurile nopţilor cu dinţi, ori de câte ori mai auzeam pe câte unul zicând că a dormit ca un prunc.
În dimineaţa asta, când ceasul meu a sunat minţindu-mă că ar fi şi jumate, m-am dus la bucătărie, mi-am luat bulina, am descoperit cu plăcere că e abia şi cinci şi m-am târât înapoi în pat lângă dânsa.
Ar fi trebuit să pun de cafea. Să mă pregătesc întâi eu. Să o gâdil apoi uşor, s-o trezesc, s-o trimit să se spele pe dinţi, s-o echipez de grădi, să-i dau să mănânce şi să ne aruncăm din nou în trafic, împreună, ca-n fiecare dimineaţă.
Dar ea dormea. Sforăia uÅŸor. Da, chiar ÅŸi prinÅ£esele sforăie. Dormea atât de adânc că mi-a fost milă de somnul ei. Am înÅ£eles că somnul de prunc chiar e de invidiat: nicio grijă, nicio grabă, nici urmă de stress, pruncul – în cazul meu prunca – pluteÅŸte pe curcubee ÅŸi visează nori de vată de zahăr sau cine ÅŸtie ce vise ÅŸi-n ce culori le trec prin minte. Dar e vorba de prunci cu dinÅ£i. Ale, Å£ie îţi povesteam chestia asta. Pentru viitoarele tale nopÅ£i de nesomn.
Cheers!

Posturi similare:

• Noi două ÅŸi-o pisică
• Barbie ÅŸi cele 12 prinÅ£ese dansatoare
• Pe unde umblă Irina noaptea?

5 comentarii la “Scurtă precizare pe marginea unei expresii tocite”