Preafrumoasa lună mai a fost absolut haotică, aglomerată şi dementă. La început am plecat la Cluj. Potrivit legilor lui Murphy, a doua zi m-au sunat de la grădi să mă anunţe că Irina are febră cam 39 şi ar vrea să ştie ce să facă. Le-am spus că sunt puţin cam departe şi o să se ocupe Buni.
Buni s-a dat de trei ori peste cap ÅŸi a reuÅŸit să ridice copilul de la microbuz ÅŸi l-a dus în împărăţia ei unde l-a tratat cu nurofen ÅŸi Panadol ÅŸi multe, multe ouă “ghinder”. Pentru surprize, nu pentru ciocolată.
A stat Irina cu febră 39 cam 5 zile după care a revenit brusc la temperatura normală şi toată lumea s-a bucurat, în special şefii mei cărora li se cam făcuse dor de mine.
După alte zece zile mami am plecat la Sibiu. Copilul a rămas în grija Anei, vechea noastră bonă ÅŸi prietenă, care a hotarât ca e mai simplu să n-o mai ducă la grădi, mai bine o duce direct în parc. ÃŽn cele patru zile pe care le-a petrecut la Ana, Irina a reuÅŸit să o păcălească s-o care în braÅ£e că a obosit (dupa 5 paÅŸi Irina declară că oboseÅŸte, dacă Å£ine, e bine, dacă nu, ghinion, merge mai departe), să-i dea opt găluÅŸte ÅŸi niÅŸte cafea cu lapte, a spus frumos rugăciunile ÅŸi l-a impresionat pe taica popa la împărtăşanie ÅŸi a reuÅŸit să ofere varianta demo a filmului “cum e să ai un copil de trei ani jumate” fiicei doamnei Ana, care până în acel moment nu-ÅŸi pusese problema că ar fi drăguÅ£ să aibă un copil.
În prima zi n-a vrut să vorbească la telefon cu mine. A doua zi mi-a declarat plângând că ea nu mai vrea să stea la Ana.
- Vleau la voi acasă! Îmi place mai mult la voi acasă mami, te log, vleau acasă acum.
Desigur mi s-au înmuiat picioarele şi a început să-mi tremure glasul dar n-am plâns la telefon cât i-am explicat că nu se poate, că n-am alungat-o de-acasă dar pur şi simplu sunt momente în care mami şi tati trebuie să plece din oraş. La cinci minute după ce am închis telefonul Irina se juca bine, merci cu Coco şi Fifi, papagalii doamnei Ana. La 45 de minute după ce am închis telefonul, am reuşit să mă scutur şi să îmi reîncep interviurile, cu sufletul făcut bucăţi.
Când m-am întors de la Sibiu Irina s-a bucurat să mă vadă. Am mers apoi la Buni şi mi-a făcut iar vânt.
- Tu pleacă, eu rămân la Buni.
Ieri am avut serbare. Irina a spus perfect poezia. A primit aplauze la scenă deschisă. A dansat, s-a bucurat să fie acolo, a cântat. A fost frumoasă şi ne-am bucurat de bucuria ei.
Apoi a primit diploma de absolvire a grupei mici.
Apoi a primit şase perechi de papuci cu puf, toc, strass-uri şi funde, numai buni de rupt gâtul pe gresia de pe hol.

Luni plecam la munte.

Posturi similare:

• Buletin de Sibiu – 2 septembrie
• Urare de drum bun
• Jurnal de vacanţă la Buni, decembrie 2010

Un comentariu la “Pregătiri de vacanţă”