Ok, ştiu că probabil fidelii urmăritori ai acestui blog aşteaptă cronicile faptelor de vitejie pe care le-am făcut în ultima lună şi când colo, eu bag telegrame. Shame on me!
Dacă privesc în urmă la vara asta, aş putea spune că momentul cel mai dureros a fost când am dus-o la coafor să o tund.

Clipa în care foarfeca i-a scurtat pletele ei cele lungi, blonde ÅŸi inelate m-a durut fizic, am simÅ£it-o ca pe o tăietură aplicată drept în inimă. Patetică, m-am repezit să-i culeg o buclă de pe jos, s-o păstrez cumva, mi-a părut rău că nu i-am împletit codiÅ£ele ÅŸi că nu am rugat călăul să le taie cu blândeÅ£e, să le pot pune aÅŸa, legate, în cutie, să le mai mângâi din când în când. Åži când am dat cu ochii de privirile celorlalte doamne ce îşi aÅŸteptau rândul la tuns, am realizat că-s deplasată ÅŸi mi-am scuturat degetele de cârlionÅ£ii ei. Mam’selle Zoulouf era însă încântată că urma să fie învârtită cu scaunul – bucuria celor ce se tund la doamna SteluÅ£a, artista tunsorilor de prichindei de la salonul din blocul cu BCR. E frumoasa, pe cuvânt. N-am poze, dar o să am.
Eh… A trecut.
Apoi a primit sandale noi. Apoi o punga uriaşă cu jucării pentru escapada de la Å£ară, preÅ£ul evident al vinovăţiei mamei de a-ÅŸi fi îndepărtat pruncul de la sân, al secÅ£ionării repetate a cordonului ombilical care mai există doar în mintea mea. N-am să povestesc revederea noastră, pentru că mă apucă plânsul, mărturisesc însă doar că a fost implicată ÅŸi Barbie Mariposa în proces, ÅŸi mărturia aceasta e mai mult decât ţărână în cap pusă în contul unui post de anul trecut despre universul Mattel, la care m-a convertit Irina între timp. Acum Fairytopia, Mermaidia ÅŸi lumea zânelor fluture sunt noÅ£iuni din viaÅ£a noastră de zi cu zi, ok, recunosc, am cedat, am cumpărat-o pe Barbie. Eu. Pe Barbie. Acum gata! Am dileme noi. Ca de exemplu, lui Barbie îi trebuie lucruri. “Cine m-a pus” a fost imediat următorul gând nerostit, când m-a anunÅ£at Irina că lui Barbie i-ar trebui un pătuÅ£…
A revenit la grădi luni. Ca să ne fie somnul deloc lin, din prima zi s-a întors cu 37.7. Mama lui Luca mi-a zis că semăna cu un înger trist. TristeÅ£ea ei era legată de faptul că mumă-sa o trecuse pe lista pentru microbuz la întoarcerea acasă, iar ea voia să vină cu Costică. Asta n-a împiedicat-o să-mi cauzeze un scurt infarct, ascunzându-se pe sub băncile microbuzului ÅŸi ţâşnind de unde nu mă aÅŸteptam, cu un “Baaaau” uriaÅŸ pe buze. ÃŽn ciuda febrei. Apoi s-a dezumflat ca un balon, a adormit ÅŸi spre două dimineaÅ£a mi-a Å£inut un scurt discurs despre îngerul rău care e singurul responsabil de căderea avioanelor (memo to myself: de făcut plângere la minister împotriva ÅŸtim noi cui).
Ieri la ora 8 fără 20 sprijineam poarta dispensarului, unde am avut noroc să o găsim pe doamna doctor, care s-a bucurat să ne vadă. Prima oară pe anul ăsta. Irina e drăguţă, e mare, seamănă cu tata. Da, seamănă. 37.8 Stare subfebrilă.
- Şi aţi venit doar pentru atâta lucru?
Corect, copilul încă nu era întins pe targă, ba mai mult s-a pupat cu doamna doctor, cu asistenta, cu femeia de serviciu, mai avea puÅ£in ÅŸi pupa ÅŸi portarul. Verdict: viroză. Febră nu mai avea, urma să facă mai spre prânz, doar 39.1. Am luat-o de la grădi lac de apă, au urmat câteva ore mirobolante ÅŸi o nouă noapte cu speech-uri. Copila asta vorbeÅŸte mai mult ca mine, incredibil, dar adevărat…
Azi dimineaţă am dus-o la grădi iar. Nu mai avea febră deloc. Doar limbariţă.
- Pa mami, servici uÅŸor.

… Da, oraÅŸul e încă liber dimineaÅ£a, dar pauza s-a terminat. Bine v-am regăsit.

Posturi similare:

• 40.4
• 37.7
• Planeta PăpuÅŸilor Părăsite

11 comentarii la “Pauza s-a terminat!”