Când vineri seara, domniÅŸoara a început să strănute, am zis: AÅŸ! Polen, praf…
Sâmbătă dimineaţa când a făcut 37.7 am zis: Eh, soare, căldură, floare la ureche.
Apoi a început să tuşească. Sinupret! Am. Administrat.
Apoi de la 37.7 a ajuns la 39. Supozitor. Am. Administrat.
Duminică a plâns după Mitz. Îl vrea înapoi. N-am. Nu se poate.
Ieri mi-a spus că se sufocă. Nu mai poate să stea în casă. Are nevoie de o gură de aer şi nu, pe balcon nu se cheamă că iei o gură de aer. Şi îi e dor de tati! Şi singurul mod în care ar putea uita că îi e dor de tati e s-o scot pe-afară.
Nix.
Până la urmă m-a păcălit. Am dus-o şi la tati şi pe afară.
Azi deja a făcut scandal. Dar ea nu se mai duce la grădi?
- Ba da.
- Când?
- Când n-o să mai tuşeşti.
- Când?
- Când o să-nveţi să-ţi sufli nasul.
- Când?
- Depinde de tine.

Şi da, a învăţat să-şi sufle nasul. Mâine mergem la grădi. Uraaaa! Mâine mă duc la serviciu! Uraaaa!
Nu, eu nu am febră.

Posturi similare:

• Irina, ÅŸtii să păstrezi un secret?
• Bine aÅ£i venit!
• Iiiina maaaaaaeeee

6 comentarii la “Oamenii deÅŸtepÅ£i răcesc vara”