Azi i-am făcut Irinei cunoştinţă cu Micul Prinţ. Şi nu întâmplător azi, ci pentru că azi, Micul Prinţ a ajuns la mine de la mare depărtare. Tocmai de la Paris a venit, dimpreună cu cea mai frumoasă felicitare de început de primăvară pe care am primit-o anul acesta.

E un cartonaş simplu, cu câteva fire de aţă alb-roşie, legate în fundiţă. Parcă o văd pe Ioana pregătindu-le de expediere, o văd deşirând firele astea de pe papiotă şi făcându-le fundă şi ghicesc toate gândurile bune pe care le-a legat cu alb şi cu roşu.

Mi-ai înseninat ziua asta mohorâtă, mulţumesc, Ioana. Mulţumesc şi  că l-ai trimis la noi pe micul prinţ. Cu ocazia asta, Irina are propriul ei exemplar (pentru început în limba română) identic cu cel pe care Luca îl va primi de ziua lui, pe 1 martie. Le-am luat la fel, să nu se certe.

La grădi copiii fac mărÅ£iÅŸoare cu fluturi roz ÅŸi mov lipiÅ£i pe o floare. Irina a lipsit. Stă acasă cu Ana de aproape două săptămâni, azi am terminat antibioticul ÅŸi mai Å£inem copilul la căldură până luni, când vom merge direct la Balul Mascat organizat în onoarea lui Luca. De când e Ana acasă, ÅŸi eu, ÅŸi ea ne simÅ£im mult mai bine. Ana îi citeÅŸte, Ana se joacă, Ana îi povesteÅŸte câte în lună ÅŸi în stele, Ana o gâdilă, o mângâie, la Ana în braÅ£e fuge ca să n-o prindă mami-dragonul-care-ii-gâdilă-pe toÅ£i. De când e Ana acasă o simt mai liniÅŸtită ÅŸi mai echilibrată. Mănâncă bine, e veselă, se joacă ÅŸi doarme. Desigur, se ÅŸi alintă până peste orice limită a imaginaÅ£iei, desigur, ne “face” pe amândouă din vorbe, dar important e că-ÅŸi revine încet ÅŸi că are timp să se întărească puÅ£in după două sticle de eritromicină.

Am terminat şi cartea, acum nu mai am nici o scuză, trebuie să mă apuc de Călătoria prin Curcubeu.

Februarie s-a dus ca prin vis. De-acum e primăvară, e anotimpul meu, so watch out world, here I come!

Posturi similare:

• Moms Rock
• They call me Chilly Willy
• Copilul capricorn – Generozitate

5 comentarii la “O zi senină cu Micul PrinÅ£”