Nu-s tocmai mută. Încerc, însă, să nu vorbesc prea mult.

Irina e mai bine, face puzzle-uri, deja le face şi cu ochii închişi, norocul meu că de-a lungul timpului am cumpărat destule. Îmi amintesc privirile lui Ale când a văzut că una din cutiile pt mutat s-a umplut doar cu puzzle. Eh. Acum desenează chestii şi mă pune să le ghicesc. A început să cânte şi la pianul primit acum două Crăciunuri. Cântă ceva şi înregistrează. Nu-s tocmai cacofonice sunetele pe care le alătură, ceea ce mă bucură. Îi pare rău că a pierdut cursul de teatru de sâmbătă, de la Fundaţia Calea Victoriei, Diana, dacă ne citeşti, să ştii că regretă fata.

Ne-am apucat de mărgelit. Avem o tăbliţă şi un borcan uriaş cu mărgeluţe. La început ne-am folosit de degeţelele Irinei, apoi am trecut la penseta Mamei. Irina a învăţat cu ocazia asta să umble cu penseta.

Am mărgelit o căsuţă. La sfârşit am călcat-o cu fierul. Am pus deasupra o bucăţică de hârtie de copt şi am dat cu nădejde cu fierul pe deasupra până m-am prins că ideea nu e să se lipească de foaia de calc, ci să se sudeze între ele.

Miss a fost încântată.

Presupun că un copil mai mare poate face adevărate bijuterii. Mi-aduc aminte că fetiţa cea mică a Mihaelei se ocupa cu aşa ceva. Poate ne dă Mihaela un link.

Posturi similare:

• Bine aţi venit!
• România halucinantă