Acum două ore eram foarte supărată. Acum cinci minute m-am liniştit.

Despre ce e vorba… Am cumpărat un produs alimentar pentru copii. Românesc. Nou apărut pe piaţă. Nou ambalajul. Cică şi reţeta e nouă. Acasă, când să-l pun în oală, Produsul mi-a mutat nasul din loc. Primul impuls a fost să arunc punga la coş. Al doilea a fost să pun mâna pe telefon. Mi-a răspuns portarul. “Sărumâna! vă dau un director.”

Era şapte şi douăzeci. La ora asta doar portarul şi directorul mai sunt la fabrică, e clar. Am vorbit cu directorul.

- Da, doamnă, nici o problemă, sun eu acum la magazin şi vă duceţi şi vă dă două, trei produse în schimb, sunteţi la noi la poartă, nu?

Iniţial am vrut să-l citez pe Caragiale (“Băiete, eşti idiot”), dar m-am abţinut. I-am zis că nu vreau bani înapoi. Vreau să verifice lotul, pentru că produsul meu nu e expirat şi eu l-am ţinut la frigider dar el pute. Nu de 5 ron e vorba. Ci de copii.

- Da, daţi-mi numărul lotului.

Am dat numărul lotului. Am închis. Am pus o probă la congelator. M-am gândit să fac poze şi să postez un MOM Alert.

Pe urmă mi-am dat seama că aşa nu am rezolvat nimic.

Am mai sunat o dată. Am întrebat cum îl cheamă pe domnul director. Am lăsat numărul meu de telefon. Le-am spus că le-am păstrat o probă. Dar să trimită şoferul, că eu nu mă duc până la capătul lumii, unde au ei sediul. Am rugat să fiu sunată până mâine seară la ora 20.00 să-mi spună şi mie ce a rezolvat cu lotul în cauză. Au, deci, 24 de ore la dispoziţie să facă un gest minim. Nu să retragă produsul de pe piaţă, să verifice ACEL lot din ACEL magazin. Eu, în schimb, promit să nu sun la OPC. Dar dacă nu mă sună, le spun tuturor prietenelor mele despre produsul lor.

În 20 de minute m-a sunat domnul director. N-am răspuns, eram ocupată cu Irina. M-a sunat iar acum cinci minute.

- Sărumâna, doamna Andreea, sunt X, directorul de la…

O. Wow.

- Am vorbit puţin mai devreme.

- Da.

- Am sunat, am izolat tot lotul. V-aş trimite şoferul.

- La ora asta nu.

- Mâine la prima oră vine şoferul să ia proba. Ştiţi, e un produs foarte bun, natural, fără conservanţi, fără coloranţi, de aceea trebuie păstrat în anumite condiţii, şi dacă unul din clienţii noştri nu are frigiderele în regulă e posibil să se strice… Dar am izolat tot lotul.

Dincolo de explicaţii şi de viteza de reacţie, mi-a plăcut atitudinea. Bravo, dom’ Director. Mi-aţi redat speranţa că se poate. Şi nici nu i-am zis de mafie.

Vă ţin la curent.

LE: în această dimineaţă, la ora 7.25 un director de dezvoltare al acestei companii m-a sunat din faţa blocului. I-am predat punga cu proba. Şi-a mai cerut o dată scuze. Mi-a mai explicat o dată că linia de frigidere dacă are o bubă, produsul fiind natural se altereaza. Că sunt specificaţii foarte clare despre cum se păstrează acest produs. La magazinul de unde am cumpărat eu duminică produsul cu pricina mai erau trei punguţe pe raft. Au fost retrase. Încă aştept veşti de la contraprobă.

Posturi similare:

• 1 ianuarie 2011
• Wrapped around her finger
• Calendar de Advent 6 decembrie: Fie ca lumina sărbătorilor…

11 comentarii la “Lunga mână a Mafiei”