Duminică dimineaţa, pe când se juca (pentru ultima oară) pe holul mic dintre camere, a născocit o poveste fantastică din care nu-mi aduc aminte decât numele personajelor principale: Galben de Soare şi Albastru de Mare. În rolurile secundare erau mai vechii ei prieteni Coamă de Argint şi Coamă de Sclipici, poneii de care nu se prea dezlipeşte.

La 5 ani ÅŸi cinci luni, Irina a compus prima ei poveste, pe care am auzit-o ca prin vis ÅŸi tot ca pe un vis am uitat-o. E mare, e aptă de ÅŸcoală, dar sigur n-o va primi nimeni la toamnă (nici nu mi-am propus să încerc, prefer s-o las să mai copilărească), mai face foarte puÅ£ine confuzii (navă cosmetică zice în loc de navă cosmică ÅŸi “ai derutat filmul” în loc de “ai derulat”), mai avem de lucrat la pronunÅ£ie. Altfel, rămâne delicioasă.

- Mama, ştii că Şcoala de Viaţă a născut un bebeluş? mi-a împărtăşit ultimele bârfe, acum câteva zile.

Şcoala de viaţă e o doamnă psiholog, care e foarte însărcinată şi a cărei burtică e un fel de Vasilică, toţi copiii o pupă şi o mângâie, exact ca pe mielul mai sus amintit.

Azi stătea la masă şi, cu o moacă extrem de serioasă, m-a întrebat:

- Mama, ce-nseamnă lanfaneriblă?

- … La ce?

- Lanfaneriblă.

- L’enfant terrible?

- Da.

- Dar pe-asta de unde ai mai scos-o?

- De la Barbie în “Cei trei muschetari”.

- Pfffff…

Şi dă-i şi explică-i.

- Nu-mi dau seama. Trebuie să ştiu contextul ca să pot să-ţi explic.

- Con ce?

- Contextul.

- Ce e aia context?

- Da. Lasă că ţi-oi mai explica eu când mai creşti.

Azi Irina are serbare. E zâna Păpădie. Stay tuned, venim cu poze.

Posturi similare:

• Din trafic
• Åžcoala de rock
• Catherine Dolto: AÅŸteptând un frăţior sau o surioară

4 comentarii la “L’enfant terrible”