Am obosit.
Am obosit să citesc despre bebeluşi născuţi prematur, puşi la incubator şi lăsaţi să plece acasă cu retinopatie.
Mă doare sufletul şi-s furioasă. Pe sistem. Pe gândul că după o naştere traumatizantă, după ce stai să numeri zilele până poţi pleca acasă cu copilul, după ce te rogi la Dumnezeu să fie bine cu plămânii, cu inima, cu auzul, cu văzul, ieşi din spital cu un bebe pe jumătate orb.
E nedrept.
Pe părinţii acestui copil eu nu-i cunosc, dar Oana, pe care o consider puţin a mea, avea site-ul lui la status pe YM. Aşa că am dat click şi m-am enervat iar.

Mâine e zece. Eu am să-i dau un bănuţ. Daţi şi voi? Sau măcar spuneţi mai departe.
Să preia, vă rog, această leapşă şi doamnele: Mara, Bogdana, Florina, Mariamirabela şi toţi cei ce mai vor, căci tare bucuroasa va fi una din noi. O mamă adică.

Posturi similare:

• Frica ucide mintea