Leac de dor ÅŸi de-ntristare
- Mami, dar o să-mi fie dor de tine! Nu pleca.
- Şi mie o să-mi fie dor de tine, Irina. Dar trebuie să plec. Ce ne facem?
- Vin cu tine!
- Nu se poate. Uite, dacă ni se face dor, tu te gândeşti la mine şi eu mă gândesc la tine. Şi sigur gândurile noastre or să se întâlnească la colţul străzii. Bine?
- Da! Dar cum se întâlnesc, mama?
- Uite: vezi unde e grădi?
- Da.
- Serviciul mamei e o stradă mai încolo. Dacă ne gândim în acelaşi timp una la alta, gândul meu pleacă spre tine, gândul tău pleacă spre mine şi se-ntâlnesc la colţ. Haide, cinci pupici! Pe bărbiţă, pe frunte, pe obrazul stâng şi pe obrazul drept şi pe năsuc. Acum te strâng tare în braţe!
- Şi eu vreau să te pup, mami!
- Hai, tot cinci. Gata! Acum eu plec. Să nu uiţi, da? Să te gândeşti la mine. Pa, iubito!
Sper sa functioneze:).Sau da-i ceva al tau,sa aibe cu ea toata ziua
întâi aproape că mi-au dat lacrimile gândindu-mă la scenele matinale cu al meu, după care m-a umflat răsul când mi-am amintit că, azi dimineață, pentru că urma să meargă cu clasa la teatru de papusi, nu i-au mai trebuit nici pupici, nici dus de mână până la clasă, nici îmbrățișări. A tăiat-o în fugă, lăsând o dâră de praf în urmă, ca în desene animate…