Trebuie spus că mereu jucăriile ÅŸi obiectele din jurul Irinei au vorbit ÅŸi s-au miÅŸcat, au fost animate – amănuntul e foarte important, pentru că imaginaÅ£ia de azi a domniÅŸoarei aÅŸa s-a clădit. Nu mereu obiectele folosite pentru jocurile cu Irina erau jucării. Asta a învăţat-o să se adapteze ÅŸi să se folosească de tot ce are.

Bebeluşilor le plac jucăriile muzicale. Când cumpăraţi jucării muzicale aveţi însă grijă să aibă buton de volum. De dragul urechilor bebeluşului, dar şi spre menajarea propriilor nervi. Jucăriile cele mai atent gândite sunt cele de la V-tech. Sunt scumpe, dar îşi merită banii.

Le plac luminile. PuteÅ£i cumpăra una din acele jucării care proiectează lumini colorate pe tavan. Sau puteÅ£i folosi filtre colorate puse deasupra unei veioze. Sau puteÅ£i tapeta tavanul ÅŸi pereÅ£ii cu steluÅ£e fosforescente. Irina a primit de la BistriÅ£a un fel de candelabru pe care l-am târât în toate casele noastre. E format din două cercuri de care sunt atârnate cu fir de gută steluÅ£e. Când se stinge lumina, par că plutesc prin aer. Sunt minunate. Åži cele lipite pe perete sunt faine. Dar lipiÅ£i-le bine. Åži nu la nivelul copilului. Când a învăţat să se ridice în picioare ÅŸi să meargă Å£inându-se de marginea pătuÅ£ului, au început să cadă ÅŸi stelele de pe pereÅ£i. Le smulgea cu chiuituri de bucurie… Pentru zilele însorite, puteÅ£i face rost de propriile voastre curcubee, dacă atârnaÅ£i la geam un cristal tăiat în prisme. Avem ÅŸi acum, e bucuria dimineÅ£ilor noastre.

Le plac texturile. Chestiile care foşnesc. Bucăţelele de pluş, cele de catifea, cele de raiat, cele de voal. Dacă aveţi răbdare şi petice vechi, puteţi confecţiona singure o păturică mică, dacă le coaseţi bine, unul lângă altul.

Până la un an, când a învăţat să prindă cu degeţelele, jucăria preferată a Irinei a fost fermoarul de la pulloverul lui tati. Se agăţa de el cu o putere fantastică. Imediat ce a învăţat să stea în fund, am atârnat de grinda de pe hol un leagăn de plastic, pe care l-am decorat ba cu elefanţi, ba cu fluturaşi, ba cu steluţe, în funcţie de anotimp, inspiraţie şi ce prostii mai găseam prin magazine. A fost foarte apreciat până la vârsta de trei ani.

Cea mai iubită zornăitoare a fost o sticlă de apă minerală în care am pus câteva boabe de fasole, apoi i-am strâns bine capacul şi am lăsat copilul să o zornăie. Pentru variaţie puteţi folosi boabe uscate de mazăre sau de porumb. A fost şi o bună jucărie de dentiţie. Aveţi grijă, însă, să înşurubaţi bine dopul. Boabele sunt periculoase, pot intra în nas şi pot fi înghiţite. Nu lăsaţi copilul nesupravegheat.

Foarte bune au fost nişte jucărele de atârnat la căruţ, cumpărate de la Helpnet, jucării fără baterii, care cântau când le apăsai pe burtică. Nu ştiu dacă se mai găsesc.

Primul joc “de-adevăratelea” a fost cu o minge mică de cauciuc pe care i-o trimiteam ÅŸi o rugam să mi-o dea înapoi.

Pe la opt luni, Irina îşi hrănea păpuşa cu un biberon mic. O gură lua ea, o gură păpuşa. N-au luat viruşi, nici ea, nici păpuşa.

Am trecut apoi la cuburi de pluş, unele din ele cu forme decupate, care puteau fi trecute prin orificiile lor sau împinse în interiorul cubului. Din cuburi făceam castele, pe care ea le dărâma bucuroasă.

Când n-a mai fost bebeluş (pentru mine încă e, dar să nu-i spuneţi), Irina avea o capacitate de concentrare de maxim 3 minute. Erau deci multe reprize de câte trei minute care trebuiau umplute cu ceva. Discutăm deja de etapa în care începuse să vorbească şi cunoştea cât de cât formele şi culorile.

Am cumpărat de la Bamboo un set de cutiuţe de voal brodat cu catifea. Ele sunt aşa: o cutie mare, în formă de pătrat, în ea intră alte 4 cutiuţe mai mici: una rotundă, una ovala, una pătrată şi una dreptunghiulară.

În ea am pus mărgele de sticlă de diferite forme şi culori: inimoare, semilune, floricele, cuburi, dreptunghiuri. Puneam toate mărgelele pe o păturică şi după ce îi povesteam despre cutiuţe, o rugam să-mi dea o semilună, sau o inimioară, pe care le puneam într-o anume cutie.

De ce era bun jocul ăsta? Pentru că pipăia texturi diferite, îşi fixa mai bine noţiunile de formă, culoare şi dimensiune. Când a mai crescut, i-am pus pe jos o muşama colorată, i-am dat o găletuşă cu apă şi-am lăsat-o să spele mărgeluţele, apoi trebuia să le şteargă şi să le pună la uscat pe o sită de plastic. Abia pe urmă începeam sortarea.

Mare bucurie au fost marionetele de diverse forme. Pe marginea plină a pătuÅ£ului cu gratii am dat reprezentaÅ£ii fantastice, fie cu finger puppets (aduse de la Ikea FranÅ£a, că pe vremea noastră nu exista Ikea în România), fie cu creioane care au în capăt mici figurine de lemn. Ele vorbeau pe diverse voci ÅŸi în general spuneau chestii cunoscute, de genul: “Bună, Irina, ce mai faci, unde e mama ta? Ai o păpuşă? Unde e?” Deci, nimic complicat. La Carrefour am găsit o marionetă-căţel, care ÅŸi lătra când dădea din bot. ÃŽmpreună cu UrsuleÅ£ul albastru primit de la Nana au cântat de multe ori “Old McDonald had a farm”. Până am răguÅŸit.

Când s-a ţinut bine pe picioare, am jucat fotbal cu o minge de burete. Când a învăţat să danseze, i-am pus muzică (dar NU Cutiuţa muzicală, care mi s-a părut stupidă. Un singur cântec de leagăn am suportat din seria aceea).

Printre jucăriile cele mai iubite de Irina a fost un autobuz cu forme de sortat.

De la 1 ÅŸi jumătate spre doi, am folosit cu bucurie filmuleÅ£ele “Baby Einstein”. “Baby Einstein” au fost prima mea declaraÅ£ie de independenţă. O lăsam pe canapea la film ÅŸi apucam să fac dus. Sau să merg la toaletă. Sau să… orice se poate face în 30-40 de minute. Nu stăteam eu departe de ea chiar 40 de minute, pentru că e bine să explicaÅ£i copilului ce vede. Apoi am trecut la Teletubbies, difuzaÅ£i de BBC Prime pe UPC. Nu ÅŸtiu dacă mai există acum BBC Prime în grilă, dar “Balamory”, “Big Cook, Little Cook”, “Smarteenies” ÅŸi “Teletubbies” au fost cafeaua ei de dimineaţă, până am schimbat providerul de cablu. Avantajul acestor filmuleÅ£e e că sunt complet nonviolente, durează maxim 20 de minute, sunt muzicale ÅŸi vă oferă o mulÅ£ime de idei pentru umplut timpul copiilor. M-am surprins uitându-mă la Balamory ÅŸi când Irina nu era acasă, atenÅ£ie deci, dau dependenţă. Acum văd că Minimax difuzează Sesame Street în limba română, ceea ce e la fel de frumos. TotuÅŸi, până pe la trei ani, n-am lăsat-o mai mult de o oră la televizor, pe zi.

Tot la Bamboo am găsit o cutie de lemn în care erau diverse hăinuţe pentru un ursuleţ şi diverse chipuri cu expresii de toate felurile. Un fel de puzzle fără indenturile specifice, uşor de păstrat şi bun pentru a afla cum se simte copilul. Când era tristă, şi ursuleţul ei era trist. Din acelaşi loc, am cumpărat puzzle de lemn, cu ţumburuş, imagini simple, în chenar, cu patru piese. Foarte uşor de rezolvat şi o bucurie de amestecat şi refăcut la nesfârşit.

La Ikea, la departamentul de decoraÅ£iuni interioare, am găsit un set de cutii de cadou. Presupun că erau vreo 8, de diferite culori, rotunde. Intrau una într-alta, de la mic la mare. Ele au fost multă vreme un turn fantastic pe care se cocoÅ£au niÅŸte furnicuÅ£e, “uite-aÅŸaaaa”. Pe măsură ce clădeam împreună turnul, o puneam să spună culorile (uneori ÅŸi-n engleză, just for fun).

Mâine povestim despre etapa 2-3 ani. Dacă mai ştiţi jocuri pentru bebeluşi, vă rog să le scrieţi, poate facem un compendiu

Posturi similare:

• Jocuri ÅŸi jucării pentru 2-3 ani
• CărÈ›i pentru bebeluÈ™i È™i fraÈ›ii lor mai mari.
• Bucătăria pentru leneÈ™i: BiscuiÈ›i pentru bebe

6 comentarii la “Jocuri ÅŸi jucării pentru bebeluÅŸi”