Iri-Irinuca
Iri-Irinuca. Aşa-i spune. Şi când o cheamă la masă, şi când îi aliniază hăinuţele pe pat, şi când se întind pe jos la puzzle-uri cu câte 100 de piese.
Iri-irinuca, uşor lălăit, cu voce de soprană, aproape incantaţie.
Åži iada, cu corniÅ£ele cât casa, Å£opăie ÅŸi râde mânzeÅŸte, nu mă prinzi, nu mă prinzi, babă fără… Se opreÅŸte, se uită precaută în jur, aÅŸteptând ochiul magic din fruntea mamei să clipească puÅ£in mai des ca de obicei, apoi respiră uÅŸurată ÅŸi o ia de la capăt: nu mă prinzi, nu mă prinzi…
Aneto! o strigă obrăznicătura, te rog să-mi dai, să-mi faci, să-mi aduci.
Şi Ana nu poate să nu dea, să nu facă, să nu aducă.
Åži ferească Sfântul să dispară Ana, că imediat se face apelul ÅŸi răsună goarna domniÅ£ei: “Da’ Ana unde e? Da’ vine înapoi? Da’ când vine?”
- Ana, maÅŸina ta vorbeÅŸte?
- Nu.
- A noastră vorbeşte!
- Pe limba maÅŸinilor?
- Nu, pe limba oamenilor.
- Nu se poate, măi, Irina.
- Ba da, întreab-o pe mama.
- Doamna Andreea! Auziţi ce zice Irina, că maşina vorbeşte pe limba oamenilor.
- Da, doamna Ana, vorbeÅŸte.
- Cum, doamnă, aşa ca mine şi ca dumneavoastră?
- Da! Ştie poezii şi ghicitori, visează, mănâncă benzină şi o să se ducă în Raiul Maşinilor.
- N-am ştiut, doamnă, înseamnă că e o maşină deosebită.
- Costică e cea mai curajoasă maşină din lume! clopoţeşte mândruţa, ţopăind cu nădejde în pat.
Ana clatină din cap ÅŸi se pregăteÅŸte de următoarea mirare…
- … Åži Leo e un prinÅ£ leu care se transformă în om ÅŸi e cel mai mare dintre fraÅ£i ÅŸi are grijă de fraÅ£ii lui mai mici, leuÅ£ii, ÅŸi locuieÅŸte în Å¢ara Leilor ÅŸi când merge pe stradă se îmbracă în costum de om, ca să nu se sperie lumea de el, că-l prinde ÅŸi-l bagă în cuÅŸcă.
- Nu se poate, măi, Irinuca, nu există aşa ceva!
- Ba da, întreab-o pe mama!
- Doamna Andreea… auziÅ£i ce zice Irinuca…
- Da, doamna Ana, aşa e. Şi în Ţara leilor, copiii care nu sunt cuminţi sunt serviţi pe farfurii de argint leilor cei mari, care numai ce-i văd şi zic: Mmmmmm, a venit cinaaaa!
- Fantastic! Habar nu am avut că există aşa ceva.
Râdem, ne privim ÅŸi ne facem cu ochiul, mintea Irinei sigur e pictată în toate culorile curcubeului ÅŸi e populată doar de fiinÅ£e fantastice, capabile să zboare ÅŸi să se îmbrace în ce costume vor ele, sirene care prind aripi ÅŸi zboară precum fluturii, insule fantastice cu flori de diamante, prinÅ£i care se transformă în lei ÅŸi dragoni blânzi gata să alunge vise rele…
- Mami! Ana nu mă crede că şi tu creşti pe lângă mine!
- Doamnă, eu i-am zis că oamenii mari nu mai cresc!
- Ba da, Ana, şi mămicile cresc pe lângă copiii lor, aşa e.
- Daaa? N-am ÅŸtiut!
- Să ştiţi că Irina nu minte. Dacă vă mai spune câte o chestie de-asta surprinzătoare, aşa e! De la mine ştie.
- Am înţeles!
- Aneto! Care e culoarea ta preferată? M-am hotărât să îţi fac un desen. Ţi-am desenat o casă, uite aici e curtea, asta e uşa, dar cum vrei să-ţi fac acoperişul?
- Păi acum se poartă ţiglele astea roşii, aşa e modern. Dar culoarea mea preferată e albastru.
- Bine, să-ţi fac cu albastru, ia zi, îţi place? Mami! Albastru e culoarea preferată a Anei!
ÃŽn fiecare zi, Irina ÅŸi Ana pictează, modelează, fac fiÅŸe, cos frumos, Å£es frumos. Ana colorează tenace cartonaÅŸe, abia stând pe scăunelul care de-acum i-a rămas mic până ÅŸi Irinei. Dilemele în această casă Å£in strict de fragilitatea firiÅŸoarelor de hârtie din jocul “să Å£esem frumos”, misterul cel mai mare a rămas “unde e capul de elf din fiÅŸa cu obiecte ascunse”, problema cea mai gravă e că ne lipseÅŸte o piesă din puzzle-ul cu prinÅ£ese în trei dimensiuni ÅŸi scopul major în viaÅ£a micuÅ£ei e să nu mai depăşească iarăşi contururile.
- Doamnă, nu e pentru copii ăsta, abia am putut eu, dar uite ce frumos am făcut, zece pentru Ana, cu felicitări, nu, Irinuco?
- Mami, recunosc, fişa asta chiar că a fost grea.
Olguţa lui Teodoreanu ar zâmbi la Iri-Irinuca, amazoana, care cu privirile în tavanul lui Costică, imitând perfect tonul Anei, spune ca pe apă:
- Sfântă fecioară Maria, maica lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi şi ajută-ne să ne întoarcem cu bine acasă.
Apoi îndeasă şi o cruce mare, fără să-şi dezlipească ochii din tavan, şi spune:
- Acum putem să mergem!
Da, ce-am mai iubit-o pe Olguta. Pentru frumusetea ei mi-a fost fericirea mai mare cu trei caprite. Si m-am gandit de multe ori ca Anna mea ar fi fost o Olguta pe cinste, da’ stii cum …
In rest … taaare frumos.
Oare ce zodie era Olguta?:)
Asa de frumos ai scris, Ada! Cele mai obisnuite intamplari capata niste dimensiuni de poveste atunci cand tu scrii despre ele! Ai darul asta special de a surprinde detaliul, vorbele vorbite si nevorbite si uitaturile cele mai sugubete. Asa frumoasa este viata dupa ce te citesc! Multumesc!
Cu drag, Maria!
Da, da, da. Zici ca-s replicile Olgutei.
Da, da, da. Ce-am mai adorat-o pe Olguta. Ma identificam cu ea si mi-era mila de Monica.
Frumos mai stii tu sa ne duci pe alte taramuri minunate…
Olguta era capricorn! Musai! Daca Iri-Irinuca e Olguta Aneta ar trebui sa fie Mos Gheorghe?! Numai ca D-na Ana e prea tanaraaaaaaa…
Sper ca Iri Irinuca sa nu ajunga la maturitate ca Olguta. Tre sa am grija…
Buna, Ada! Daca printre colegi/prieteni/cunostinte se gasesc si persoane cu copii mai marisori, cu potential, iti las un link catre proiectul nostru. http://www.toptalents.ro. Multumesc, Oana
Buna, Oana, o sa pun anuntul vostru in ziarul copiilor. Merci de informatie!
sorry…. ce sunt alea fise?
cum mai stati cu sanatatea? stii ca dupa bromhovaxom seria a 2 a nu am mai racit cu febra? doar dupa 10 sapt un pic de guturai….
Mama lui Andrei, copiii nostri au fise de rezolvat la gradi. Diverse mici exercitii. Si la noi a tinut prima data… Acum terminam si noi tura 1 pe anul asta.
cum e cu bromhovaxomul asta? e atat de bun? pot sa-i dau fara sa mi-l recomande doctorul?? ca i-am tot dat diverse siropuri naruriste sau nu pt imunitate, dar nu vad rezultate….
Depinde de copil, poti incerca o tura (3 luni cate zece zile).
cred ca si copilul meu are din astea la gradi dar la noi se cheama cred altfel……. a venit o data cu ele acasa pt ca l-am luat mai devreme de la gradi si a fost destul de complicat sa le rezolvam… adica sa le faca el singur… nu stiu cum o sa fie la scoala…. s-ar putea sa fim colegi in clasa 1 ai ceva ganduri despre scoala la care o vei da pe iri-irinuca? cred ca ar fi un topic bun de schimbat pareri despre scoli din drumul taberei…. eu nu sunt in stare sa gasesc pe net forumurile despre scoli…
Zaira, noi ne vom muta de unde stam la toamna. Nu stiu unde vom sta si pana nu aflu degeaba vorbesc despre scoli. Daca ramanem in zona, se poate sa fim colegi de clasa, pentru ca da, Irina va merge la scoala in septembrie 2011. Am inteles ca sunt scoli bune pe aici, unele au si afterschool – ceea ce pentru noi va fi un criteriu de selectie. E de discutat.
Livia, merci, o mai aduc cu drag, a fost in carantina.