În căutarea fericirii
Nu e un film de duminică seara, dar s-a întâmplat ca noi să-l vedem aseară. Și ne-am încăpățânat să-l vedem până la capăt, în ciuda obiceiului prost al celor de la AXN de a da cinci minute de film și zece de reclamă. Merită văzut. Merită văzut împreună cu copiii mai mărișori (eu mi-am propus să i-l arăt și Irinei). Se bazează pe o poveste adevărată – desigur, este mult romanțat față de ceea ce s-a întâmplat în realitate, dar chiar și așa, te face să-ți iei jumătatea în brațe la sfârșit și să zici “Doamne, mulțumesc că n-am fost în situația asta și sper nici să n-ajung așa!”. Și m-a mai făcut pe mine să mă gândesc dacă Irina ar fi trecut la fel de grațios ca puștiul din film peste o astfel de situație.
Cred, sincer, că nu.
Da,da. Un film bun, iar pustiul e super dulce.
Sigur ca in realitate a fost mai hard. La atmosfera din film se adauga faptul ca Will Smith joaca alaturi de propriul fiu. Poate de asta transpare o chimie aparte si baietelul e perceput altfel, cooperant si la fel de tough ca tatal sau.
Irina, nu s-a aflat intr-o situatie asemanatoare datorita tie. Si daca s-ar fi aflat ar fi invatat sa deal with it.
Nu chiar, in realitate internship-ul a durat 10 luni si a fost platit cu 1000 de dolari pe luna, pustiul avea 18 luni, nu 5 ani, n-au stat in adapostul bisericii ci in primul la usa caruia au batut. De-aia zic, ca e versiunea romantata dar chiar si asa…
M-am intors la acest post sa-ti multumesc pentru recomandare… aseara am vizionat si noi, in familie, filmul… Si, la final, am avut acelasi impuls de a ne lua in brate – noi si copiii – si de a multumi ca nu ne-a fost dat sa trecem vreodata prin situatii limita de acest fel. Si sa apreciem mult mai bine confortul in care traim si mofturile ridicole pe care le facem, deseori, dorindu-ne tot mai mult, si mai mult, si mai mult…
Foarte bun filmul pentru cine stie sa valorizeze lectiile de viata de acest fel.
Cu placere!