(im)Perfectul simplu
Intru tiptil in camera ei
- Mami, mami, ÅŸopteÅŸte.
- Şşşşş! Să nu ne audă tati, că ne ceartă că nu dormi. Hai să-Å£i spună mama “Tatăl nostru”
- Adineauri nu a făcut mami Tatalnotu.
- AÅŸa e, de-aia a venit mama.
- Masaş vlea Ina. De-aia stă aşa pe bultică. Face mami masaş.
- Şşşşş…
- Nu facem gomot…
- Vrei să mai deschid puţin fereastra? Mi se pare cam cald.
- Nu, că intră tântalii.
- Nu intră, că tati tocmai a pus plasă nouă de ţânÅ£ari…
- E abastu.
- Da, mămico, e albastră
- Ci lântu e abatu.
- Vântul e albastru?
- Da!
- Bine!
- E noapte!
- Da, mămico, e noapte. Hai, închide ochii.
- E noapte ci a apălut luna ci teeeleleee.
- Aşa e, taci din gură şi dormi.
- Unde e luna?
- Pe cer.
- Unde e soalele?
- S-a dus la culcare.
- Luna tă pete soale.
- Luna stă peste soare?
- Da! Unde e luna?
- Pe cer!
- Aaaa uite-o! S-a dat mai aşa Ina să vadă luna. Uite-ooo. Dă cu piciolutu Ina, aşa. Să plece luna să vină soarele.
- O să vină mâine dimineaţă soarele.
- Tlage luna în camelă Ina, ca să nu intle soalele… Să ne apele de soale luna ata!
- Ahaaa…
- E ulâtă luna asta.
- Nu e urâtă, mămico. Uite ce luminoasă e ÅŸi are ÅŸi raze…
- Unde sunt lazele?
- Uite-le în jurul lunii… Hai, închide ochii.
- Nu, că nu mai vede luna Ina. A inchis ochii Ina ci nu mai vedea lunaaaa…
