“I’ll be back!”
În dimineața asta
Lia s-a trezit la patru și a pornit să călătorească prin pat. A tras un cap în zăbrele și a început să plângă. Am luat-o lângă mine, i-am oferit căldură, lapte, mângâieri, apropiere. Pe la cinci m-am strecurat în brațele soțului și l-am vampirizat vreo 10 minute de energie bună, căldură, apropiere. Apoi m-am dus peste copilul cel mare. L-am luat în brațe, am stat așa contemplând micimea patului și lungimea picioarelor dânsei. După zece minute și o repriză de suflat nasul pe întuneric, m-am dus înapoi lângă bebe.
Pe la opt și jumătate,
Lia s-a trezit gângurind. Am descoperit că Irina și-a făcut patul și și-a împăturit frumos pijamaua înainte să plece la școală.
Lia n-a vrut cereale cu lapte, nici biscuiți cu lapte.
Plange de rupe pământul.
Bona zice că știe că plec.
Așa e, mă duc să semnez hârtiile de întoarcere la lucru.
Bitter Sweet.
AMR 29 de zile
Ada, sa te bucuri d eultimele zile, sa mearga bine cu bona si sa fie adaptarea usoara.
O stiti pe aia cu imparatul care cu un ochi plangea si cu unul radea? Eu sunt imparatul.
se va imprieteni cu bona, e bine ca o perioada sa vina chiar daca esti tu acasa, va fi trecerea mult mai usoara.
Pai da, avem pana la 1 martie.
cu aceste zile nu ne mai intilnim. noi am asteptat cu nerabdare sa vina vremea ca si copii nostrii sa mearga la gradi. acum ma uit in urma (da, cu minie) si as vrea sa ii mai fi tinut acasa macar 1 an. sunt cei mai dragalasi cind sunt mici. pe masura ce descopera restul umanitatii se contamineaza si devin adulti (si astia nu sunt deloc placuti, cu putine exceptii).parerea mea: stai cu ei cit poti de mult; va veni o vreme cind ne vom dori sa fie iar mici si inocenti.
Ei, Dane, mi se termina franghia. Atat pot, atat am stat.
mai mult sweet decit bitter!
mmmm mmmm nu, momentan e mai mult bitter decat sweet.
o sa fie bine. greu la inceput, dar bine. e oarecum firesc sa se intample asa…
Da, ma simt de parca ni s-ar taia cu ciobul si cordonul ombilical spiritual.
Si eu mai am 23 de zile si o sa ma intorc la serviciu dupa ceva mai mult de doi ani de stat acasa (am avut vreo 4 luni de concediu si inainte de a naste). Iti inteleg, nerabdarea, ingrijorarea, bucuria… succes
Bafta si tie, Ana! Doi ani, norocoaso!
e tare greu dar timpul trece…. fiul meu a facut ieri 20 ani si inca-mi place sa stam amandoi ( acum la cafeluta) de vorba….ca atunci cand era de 5 ani. Cu el am putut lucra de acasa si a fost minunat!
Cu Anaid a fost mai dificil. M-am intors la birou cand avea patru luni. Acum ( la un an si 2 luni) ne pupam la plecare si ma asteapta practic la usa in fiecare zi. nu am idee de unde stie cand voi ajunge. Dar cand sunt acasa nu fac nimic altceva decat sa fiu cu ea.
Apropos, exista la IKEA aparatori pentru patut. eu sunt foarte multumita de ele.
Of, Cristina, 20 de ani, nici nu pot sa cuprind cu mintea asa o varsta.