Iată-le. Biroul meu. Scaunul meu. Computerul meu. Pozele mele. Junk paper de acum un an şi ceva. Felicitări neprimite. Filtrul meu de cafea, cumpărat acum 12 ani, când am fost angajată cu contract pe termen nelimitat. Picură cafeaua, strop cu strop, scoţând sunetele acelea inconfundabile, pe care le aud câteodată şi-n vis. Toate ale mele. Dar şi cărţi care nu-s ale mele. Un buchet de imortele în cana mea de cafea, care nu-i pentru mine. O jucărie care sigur nu e a mea. Un minidisc care nu e al meu. Parcă am murit puţin şi nu s-a îndurat nimeni să-mi strângă fardurile şi periuţa de dinţi din baie. 13 ani şi jumătate de reportaje şi interviuri şi emisiuni live şi delegaţii şi concursuri. Capitol semiîncheiat, încă bântui prin biroul nostru, mai am treburi nerezolvate pe aici.

Două chei noi. Alte două birouri. Alte computere. Alte parole. Alte lucruri de făcut. Alţi colegi. Noi şi totuşi vechi. Altă echipă, alt stil, alte unghiuri de abordare. La fel, dar nu chiar. Here I go again. Bună dimineaţa!

Posturi similare:

• Azi e o zi bună
• Viaţa e scurtă
• Cântec de leagăn

6 comentarii la “Here I go again on my own!”