Formule de vrăjire
7.32 a.m. “Bună seara, mami. Am visat frumos. Am visat zâniÅ£ele din parcul Fierăstrău. Fierăstrăul lor. Mami, îmi dai napolitane?”
- Ada Demirgian on Marjani, Maria, Irinele și cafeaua sărată
- Mihaelaf on Marjani, Maria, Irinele și cafeaua sărată
- Anca/Mogosoaia on De ce n-o să citiți aici despre Saltimbanco și cum se face că Budapesta pare mai aproape decât Romexpo
- Mamiţuni on Marjani, Maria, Irinele și cafeaua sărată
- Xelomon on Marjani, Maria, Irinele și cafeaua sărată
- Iris on Marjani, Maria, Irinele și cafeaua sărată
- Iris on Marjani, Maria, Irinele și cafeaua sărată
- Ada Demirgian on Marjani, Maria, Irinele și cafeaua sărată
- Iris on Marjani, Maria, Irinele și cafeaua sărată
Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creative Commons.
grozavi micii vrajitori…
))
nici nu au nevoie de carti magice, le ajunge simtul de observatie exersat in cele mai stralucitoare oglinzi ale lor, adultii care ii iubesc!
al meu zice: mami, eu sunt in creÅŸtere, nu? da, mami! îi raspund! atunci, pot eu sa mananc prajitura lu’ tati?
ÅŸi nu le reziÅŸti!
Oh … la noi cel mai misto este cand incep cei mari sa se gudure pe langa noi. Atunci stim clar ca urmeaza sa ne ceara ceva. Cand vin prea multe pupaturi si imbratisari din senin, e clar. Si noi radem si-i intrebam: “Ok, ok, ce vreti?”
La Rayan n-am sesizat inca genul asta de smecherie. El cand vrea ceva, imi ordona: vreau ciocolata, vreau bomboane, vreau foarfeca! Si povestile cu “te iubesc mami”, “esti viata mea” etc vin mereu dupa ce-si atinge scopul. Pana acum nu a bagat texte de-astea niciodata inainte sa-mi ceara ceva.
aw, si eu ii ziceam tot fierastrau… ma bucur ca nu s-a pierdut traditia printre copiii bucurestiului
)