Despre politica postărilor şi forţa mistică
Pentru că Ioana s-a temut preÅ£ de o clipă că am să mă apuc să “vând” prin intermediul blogului diverse mărfuri, mă simt nevoită să dau câteva explicaÅ£ii a propos de politica postărilor pe acest blog.
Voi continua să îmi dau cu părerea despre lucruri, despre servicii, despre mărfuri, despre alimente, despre tot ceea ce are legătură cu copilul meu ÅŸi cu buna dispoziÅ£ie sau bună starea mamei. Pentru că din păcate trăim într-o Å£ară în care ceea ce ar trebui să fie normal este considerat excepÅ£ional (vezi o grădiniţă la care copilul este tratat cum trebuie sau un loc de joacă în care mamele nu trebuie să stea stinghere pe niÅŸte bănci ci pot bea o cafea ÅŸi chiar fuma o Å£igară. Sunt zile în care eu personal aÅŸ da orice să pot să-mi aprind o Å£igară atunci în momentul ăla, dar n-o fac, pentru că mă vede Irina ÅŸi-mi spune “Mami, de ce fumezi, o să-Å£i albească părul”).
Atunci când vreo companie va considera că acest blog are capacitatea de a influenţa publicul ţintă, mă voi sfătui cu agentul meu şi doar dacă voi crede că produsul-serviciul cu pricina merită atenţia, încrederea, banii şi timpul meu, îl voi recomanda mai departe. Nu voi face NICIODATĂ reclamă la produse despre care ştiu sigur că nu-s bune pentru copii, oricât mi s-ar oferi.
Voi continua să atrag atenţia asupra câte unui caz umanitar pentru că mi s-a dovedit că oamenii care se dau pe net pot face minuni în anumite circumstanţe.
Nu voi lăuda niciodată un spectacol prost sau o carte pe care am dat banii degeaba. Nu voi duce campanii de defăimare împotriva nici unei companii sau instituţii pentru că recent Circul Globus mi-a demonstrat că unele din spectacolele sale pot fi divine iar altele pot induce coşmaruri. Nimic nu e veşnic, doar laptele pasteurizat care durează mult pentru că nu mai e viu.
Cred în produsele româneşti. Nu-mi plac legumele turceşti, jucăriile de plastic şi bomboanele vopsite. M-aş bucura să găsesc un sponsor pentru a tipări în condiţii de bună calitate prima carte cu Firicel şi a doua carte cu Firicel şi toate câte vor urma, dacă vor urma. Ar fi frumos să pot pune bani deoparte din blog pentru studiile Irinei dar asta nu cred ca e posibil în România decât daca faci reclamă la chestii legate de sex sau înjuri multe vip-uri. Asta nu se va întâmpla pe blogul copilului meu.
Şi pentru că reclamele sunt peste tot şi copiii le văd şi le învaţă pe dinafară,
închei acest post cu o explicaţie a propos de două jivine ale unei companii care nu sponsorizează acest blog.
Sigur aţi văzut panouri prin oraş, cu două guguloaie, unul cu dungi verzi şi unul cu dungi albastre. 
Irina mi-a explicat ce-s guguloaiele alea: un forţa mistică albastru care scoate limba şi un forţa mistică verde care nu scoate limba.
A zis.
PS: Ioana, merci că mi-ai dat ocazia să mă gândesc la asta.
in caz ca nu stiai, “fortza misticaaa!” vine de la power rangers
ma bucur ca nu ai interpretat mesajul meu ca un “atac”
in lumea in care traim toate sunt de vanzare, din pacate, iar copiii nostri sunt primii vanati (stiai ca sunt studii care au stabilit ca nu sexul vinde cel mai bine ci manipularea mediata a cumparatorului prin intermediului copiilor?)
blogurile au devenit un fenomen si sunt destui care stiu sa profite
(gandeste-te cati te citeau cand erai pe liternet si care e rata ta de vizite astazi, de exemplu…)
daca te-am suparat, nu asta a fost intentia mea…dar eu cred in onestitatea opiniilor exprimate in mod civilizat asa ca am indraznit sa spun exact ce am simtit in acel moment…si mai cred ca exprimarea sincera e un semn de respect pt interlocutor si de incredere in inteligenta emotionala a acestuia…
deci, tuturor care ati citit postarea mea si v-ati revoltat, intentia mea nu a fost de a o ataca pe ada ci doar de a-mi exprima ideile si sentimentele din acel moment.
evident ca as fi putut sa tac si sa sterg adresa ei din favorities…
Nici o suparare Ioana, mi-am dat seama exact ce poate fi in spatele reactiei tale pentru ca eu insami am remarcat anumite schimbari pe unele bloguri ce au inceput sa faca publicitate. Dar asta nu-mi schimba parerea despre cei ce scriu. Exemplu concret: Dono face reclama la lenjerie sexy, la jucarii erotice, la anunturi… Asta nu m-a facut insa sa-i pun la indoiala onestitatea atunci cand a recomandat un anume service pentru ca eu chiar aveam nevoie de un service si citindu-l pe Dono, am ajuns sa-l cunosc. Atat cat poti cunoaste un om din ceea ce scrie.
Sunt zile in care postarile lui ma fac sa rad cu lacrimi sau ma fac sa ma gandesc la chestii la care nu m-as fi gandit daca nu-l citeam, dar si zile cum a fost cea de azi in care nu-mi place ce scrie sau nu e pe gustul meu ce gandeste el. Nu-l suspectez insa de marsavii subliminale.
N-am putut lua comentariul tau drept atac. Pe de o parte m-a flatat ideea ca tu chiar crezi ca as putea influenta opinia publica. Blogul asta e citit de familia mea, de cateva colege si cateva prietene. Sunt oameni care ajung aici intamplator sau li se recomanda blogul pentru ca e inofensiv si se recunosc multi in bucuriile, frustrarile si mirarile mele. Dar daca ai sa citesti blogul Andreei, mama lui Rayan sau pe al Marei sau pe al Florinei ai sa vezi ca toate vorbim despre cam aceleasi emotii, fie ele pozitive sau negative.
M-a socat putin termenul “dezonorant” dar m-a si pus pe ganduri. Si de la ganditul asta, am pus la punct si un regulament de ordine interioara. De-aia ti-am si multumit. Case closed:)