- Burtica me se gândeşte la Moş Crăciun. Mi-e aşa de dor de Moş Crăciun! Aş vrea să-l iau în braţe şi să-l pup pe ochi şi pe ureche şi pe barbă.
- Păi, de ce pe barbă, nu te-nţeapă?
- Nu, barba lui Moş Crăciun nu mă înţeapă, că e moale.
- Aha.
- Mami, eu l-am văzut pe Dumnezeu.
- Da? Unde era?
- ÃŽn ceruri.
- Şi cum arată?
- E frumos.
- E bărbat sau femeie?
- E bărbat.
- Ce culoare are părul?
- Negru, că e băiat.
- Are barbă?
- Nu.
- Dar mustaţă?
- Nici. Moş Crăciun are barbă. Mami, tu ştii că Moş Crăciun s-a dus în vizită la Dumnezeu?
- Serios?
- Da, ei doi sunt prieteni.
- Dar tu de unde ÅŸtii?
- AÅŸa am visat eu cu ochii deschiÅŸi.
- Tu ştii să visezi cu ochii deschişi, Irina?
- Da.
- Cine te-a învăţat?
- Buni! Că ea ştie să viseze.
- Åži cum faci?
- Ţin ochii deschişi şi mă gândesc. Adineauri mă gândeam la Moş Crăciun şi la Dumnezeu.
- Foarte frumos.
- Era şi îngeraşul acolo, mami. Că ei sunt trei prieteni. Se-mpacă bine.
- Amin, Irina!

Posturi similare:

• Urare de drum bun
• Ochiul lui Allah
• Le Pere Noel, c’est moi!

6 comentarii la “Despre îngeri, Dumnezeu, Barba lui MoÅŸ Crăciun ÅŸi alte lucruri sfinte”