Comments on: Cum ştiu dacă mă iubeşte

By: Dahnah

Dahnah — Mon, 22 Mar 2010 06:07:20 +0000

“Oamenii sunt nefericiţi şi singuri şi îmbătrânesc urât” … uof, adevarat graiesti tu!… si egoisti, sau poate tocmai de aia imbatranesc urat, ca nu vad lumea din afara borcanului, ci numai din interior.

M-am simtit si eu “studentul” ala de care vorbeai, desi am terminat acum 5 ani facultatea. Right again! (dah, is si eu de aia care nush cum domle’ trebuie sa folosesc limbi straine ca sa ma exprim, e jale!) Tineri imbibati de clisee, “been there, done that!”

Cum sa invatam noi oare copilasii astia sa nu fie parte din tot?

By: alina

alina — Sun, 21 Mar 2010 22:05:03 +0000

pai exact asta ziceam eu – c-am ars etapele pentru a te cunoaste. nu ma gandeam la atitudine sociala generala si maniere (clar ca oricum sunt diferente intre cum esti cu colegii si cum esti in particular, in intimitate), ci la esenta ta de om. de mama. care transpira din randurile tale si fara sa vrei. asta face citirea lor inca si mai savuroasa, iar pe mine si mai recunoscatoare. internetului si tie, pentru ca ai ales sa te exprimi prin intermediul lui.
si cand om ajunge sa discutam si face-to-face, stai linistita, pot fi eu expansiva si guraliva pentru amandoua. :)

By: Anca

Anca — Sun, 21 Mar 2010 14:34:38 +0000

Buna

Sunt softist si vreau nu vreau traiesc mare parte din zi cu nasul in calculator. Vad la mine si la cei din bransa intre care sunt un fel de izolare, de alienare. Mi-am facut cont pe facebook doar atunci cand a trebuit sa includem in proiectele noaste pluginuri de facebook si mi-a fost jena ca eram singura care nici nu stia cu ce se mananca asta.
Ca orice meserie pe care o faci cu drag, te formeaza, isi pune amprenta. Cand eram singura tot pe net am cautat – era un mediu pe care il cunosteam – dar uite ca mi-am gasit pe cineva care nu e mai mult decat un utilizator. Cine stie, poate voiam un soi de echilibru.
Cred ca pana la urma despre asta e vorba, despre echilibru. Nu stiu ce o sa le spun copiilor mei si cum o sa-i educ, dar desi imi place ceea ce fac, o sa incerc sa-i conving sa nu ia drumul meu. E o lume frumoasa, dar “fura” mult prea mult din tine.

By: ruxij

ruxij — Sat, 20 Mar 2010 14:39:45 +0000

Interesanta poveste.Stiam ca te duceai la intalnirile lor…mi se pare ca e vorba despre OpenCoffee…parca.Nu mai stiu.Am vrut si eu la un moment dat sa ma duc la intalnirile lor, mai ales ca majoritatea celor de acolo au fost colegi de facultate cu mine, si am si eu un master in cloud computing si unu in data mining.Din pacate intalnirile sunt la ore inaccesibile pt mine.Mi-ar fi de folos sa mai tin legatura cu domeniul asta, ca la job parca mi se atrofiaza creierul pe zi ce trece din cauza minunatelor tehnologii pe care le folosesc.
Asta fuse o paranteza.Cat desper subiect, asa e Ada Eu mi-am dat seama de asta tarziu, chiar dupa ce am divortat, mi-am facut o analiza a vietii si a modificarilor aparute din cauza profesiei si a celor cu care interactionez zi de zi si realizand ca traiesc si eu in mediul descris de tine, mi-a ramas un gust amar Odata am indraznit sa atac probleme astea cu cineva, si am ramas surprinsa sa vad ca am fost considerata usor demodata ca gandesc asa cum scrii tu acum.In fine…eu raman la parerea mea si sunt de acord cu tine.
Ce e mai trist pt mine e ca mi se pare ca softistii si computeristii astia sunt asa de imaturi si de rasfatati….incat mi se pare ca am sanse limitate sa intalnesc o persoana sanatoasa printre ei

By: degetica

degetica — Sat, 20 Mar 2010 12:28:21 +0000

hai sa zic eu, ca eu am avut adolesecent uin casa ani de zile, acu s-a mutat.
El nu e ca ailalti, nu da doi bani pe probleme astea, ii considera niste papagali fierti pe toti cei care nu sunt weekend de weekend pe munte la ski de tura, care merg in cluburi, care se poarta ca astia de la cafeneaua ta, el crede ca astia isi pierd viata si ca n-au nimic in cap/suflet.

Adolecneta si tineretea imbraca asadar un milion de extreme si nu le vom da de capat niciodata:)

Sunt la fel de egocentristi toti tinerii, sau ma rog, aproape toti. Indiferent de preocupari.

Chestia sa avem rabdare cu ei….sau daca nu ne plac, ignore, sa ii lasam si sa incercam sa nu plangem cand ne gandim in ce lume cresc copilasii nostri inca mici.

By: Ada Demirgian

Ada Demirgian — Sat, 20 Mar 2010 11:44:19 +0000

Exactly my point!

By: Alexandra

Alexandra — Sat, 20 Mar 2010 11:11:52 +0000

Am mers sa inchid un card si pe monitoarele de la banca vad: “Va asteptam la sediul nostru din Second Life!” Huh? Si parca exista si un mall online! Pentru Irina, oare nu ar fi buna si-o gradinita online? ) Aud prea des “vorbim pe messenger/ iti trimit un e-mail” decat “ne vedem la o cafea” de la oameni care aparent nu ar avea niciun impediment sa iasa in oras – distanta & co. (dar, stiu si eu, poate mall-ul ala online o avea si cafenea?) E deja distructiv, o buna parte din online, provoaca dependente…Se planteaza pomi virtuali in loc de unii reali, de care avem atata nevoie…Oare cati din cei care ingrijesc caluti in Farmville la 3 dimineata ar fi in stare si de unul real la bunici la tara, macar trei zile? Stiu copii de 12-15 ani care sunt online si la 3 dimineata pe messenger, ii vedeam cand ma incurcam in proiecte in sesiune si trebuia sa lucrez mult…:(

By: Ada Demirgian

Ada Demirgian — Sat, 20 Mar 2010 09:52:44 +0000

Eu nu am nimic cu oamenii care joaca farmville. Nu am nimic cu nimeni. Imi doresc doar sa nu se mute oamenii dragi mie in second life. Pentru ca eu nu i-as putea urma acolo.

By: joalex

joalex — Sat, 20 Mar 2010 08:15:52 +0000

Draga mea,
Am prietene foarte bune gasite/facute prin intermediul virtualului. Prietene pe care nu le-am vazut niciodata. Si eu am jucat Farmville. Pana la urma e vorba de alegerea personala a fiecaruia dintre noi, indiferent de varsta. Ai fi uimita cati tineri prefera sa-si petreaca duminica seara la dans.
Indiferent de varsta, poti alege sa traiesti in fata clculatorului sau poti alege sa-ti traiesti viata reala.

By: Ada Demirgian

Ada Demirgian — Sat, 20 Mar 2010 07:44:40 +0000

Nu zic ca eu nu ma scald in binefacerile internetului, zic doar ca e musai sa pastrezi un echilibru, Alina. Stiu foarte bine ce greu e sa traiesti 75% pe internet pentru ca nu ai incotro. Am trait asa. Eu vorbesc despre oameni care AU incotro dar aleg alftel si irosesc energie si timp pe iluzii. Cat despre mine… Ai fi uimita sa afli ca in realitate eu sunt cu totul altfel decat in scris. Asa mi s-a zis. In realitate sunt rea si dura si neprietenoasa, oamenii se tem de mine, cand apar la capatul coridorului deja dau ochii peste cap:) “Esti singura persoana despre care cand s-a auzit ca se intoarce, toata lumea si-a pus mainile in cap” mi-a spus un coleg bine intentionat. Sigur ca-si pun mainile in cap, pentru ca eu nu am timp si cand vin am de facut treaba, nu-mi place sa ma lalai, ori sistemul e altfel. Si mie imi place sa beau cafea si sa stau la o palavra, dar la mine acasa sau in oras, la o cafenea, nu la birou. Ori asta ma face cam nepotrivita in peisaj si cam antisociala si antipatica. In realitate tac mai mult decat ai putea crede si cand deschid gura, mi-o cam fur, fie pentru ca am tonul nepotrivit (da, nu prea reusesc asta cu tonul, recunosc), fie pentru ca irita faptul ca am deschis gura si tre sa fiu pusa la loc.
Acum, care sunt eu? Nu poti afla nici tu decat intr-un singur fel.