Am promis mai demult că voi scrie acest post. Pentru că în noiembrie 2006 am hotărât că trebuie să schimb ceva la mine, m-am dus la nutriţionist. Nu doar vedetele pot să facă asta, probabil că nu ştiaţi, dar nutriţionistul nu e tot una cu chirurgul de la silicoane, deci, dacă vreţi cu adevărat să slăbiţi, pasul unu e să mergeţi la un specialist.

Lygia Alexandrescu mi-a dat de făcut o serie de analize ÅŸi m-a sfătuit să fac ÅŸi o ecografie pentru tiroidă. AÅŸa am aflat că duc pe picioare o boală de care nu se moare, dar cu care se trăieÅŸte până la adânci bătrâneÅ£e, ceva ce poate fi Å£inut sub control ÅŸi trebuie monitorizat. Cu rezultatul analizelor în mână, m-am prezentat din nou la cabinetul Lygiei. Timp de aproape o jumătate de an, Lygia mi-a spus ce am voie să mănânc în aÅŸa fel încât să nu mă înfometez ÅŸi totuÅŸi să slăbesc. Åži chiar am reuÅŸit. Am dat jos toate kilogramele de după sarcină, apoi încă o serie pe care le duceam cu mine din tinereÅ£e. După un an de alimentaÅ£ie controlată, în octombrie 2007 arătam ca în poza din stânga. 2008 a fost anul în care am scăpat iarăşi caii în miriÅŸte. Mult de lucru, puÅ£ină susÅ£inere acasă, nici un orizont, noroc cu îngheÅ£ata Nirvana. Patetic, dar adevărat. Pentru că încă nu renunÅ£asem complet la alimentaÅ£ia după program, nu s-a simÅ£it prea tare, deci în 2008 arătam ca în poza din dreapta. Desigur, nu mi-a fost deloc de folos faptul că V. îmi declara senin că pentru el nu contează cum arăt. Pentru mine, oricât de ciudat ar părea, asta suna ceva de genul “Åži ce dacă de un an ÅŸi mai bine tu trăieÅŸti cu grătar ÅŸi salată, pentru mine e tot aia.” Pentru mine conta al dracului de tare cum arătam, pentru asta muncisem foarte mult timp, făcusem un efort de voinţă extraordinar ÅŸi dintre toÅ£i oamenii din lume, părerea soÅ£ului meu conta atunci cel mai mult. Pentru el încercam să fiu frumoasă? AÅŸ fi ipocrită să spun că da. Pentru mine încercam să fiu frumoasă, să fiu slabă, să nu-mi fie ruÅŸine de pozele cu mine, să mă plac. Pentru mine ÅŸi pentru Irina. Pentru că oricât ne-am ascunde pe după degete, contează mult cum arăţi. Contează ÅŸi cum stai, ÅŸi cum priveÅŸti, ÅŸi cum te îmbraci, ÅŸi cât timp îţi aloci, ÅŸi dacă te fardezi înainte să ieÅŸi din casă sau nu, ÅŸi dacă pui un pantof cu toc ÅŸi o rochie în loc de eternii adidaÅŸi ÅŸi blugi. Contează. Nu vă mai păcăliÅ£i că nu, realitatea este că da. De ce am renunÅ£at la programul meu de alimentaÅ£ie corectă? Ar fi simplu să spun că mă săturasem să mănânc frunze. Nu mâncam eu doar frunze, dar masa mea principală consta în ceva la grătar cu salată. Verde sau de varză. Am trecut la salată de roÅŸii. Cu brânză. Telemea. Apoi m-am plictisit de băut ceai. Apoi am renunÅ£at să mai mănânc fructe. Apoi am redescoperit măslinele ÅŸi telemeaua. ÃŽmi plac mult măslinele ÅŸi telemeaua.

În 2009 am divorţat. A fost un an greu, în care am muncit enorm şi am mâncat când şi ce am apucat. Deja nu mai conta, important era să treacă încă o zi. În vara lui 2009 am încercat să slăbesc cu fitomagra, o combinaţie de plante sub formă de pastile şi un sirop, care luate timp de două săptămâni ar trebui să facă minuni. Dar ştim foarte bine că orice minune ţine trei zile. Deci, în august 2009 arătam nici foarte rău, dar nici foarte bine. Cel puţin nu în comparaţie cu 2007.

2010… Au trecut Crăciunul, Revelionul, ziua Irinei, iarna… Cum mai merge dieta, mă întreba Tracey, binevoitoare. Care dietă?

Mâncam la fel de aiurea. La ore imposibile. Fructele făceau parte dintr-un trecut îndepărtat. Ceaiurile la fel. Nu că mă apucasem eu de gătit mâncăruri cu sos, dar şi pâinea cu caşcaval la cuptor are acelaşi dar de a se depune pe coapse ca şi mâncăricile ca la mama acasă pe care le găsesc acum la cantina instituţiei. Inutil de spus că au fost săptămâni în care nu am ajuns la cumpărături, fie din lipsă de timp, fie din cauza vremii, ori pentru că nu reuşeam să dezgheţ maşina, deci am trăit cu ce era prin casă: paste, conserve, pateuri, mămăliguţe cu smântână, croissante. Rezultatele, în această direcţie, nu se lasă niciodată aşteptate. Nu vă spun cât cântăresc dintr-un singur motiv: am aruncat trei cântare ultima oară când m-am mutat.

Apoi, la ultima vizită la medic, doamna doctor m-a privit lung ÅŸi m-a întrebat: De ce aÅ£i renunÅ£at? ArătaÅ£i atât de bine atunci, e păcat! AÅŸa e, mai ales că nici nu mă simt bine. Mâncatul aiurea ÅŸi te miri ce influenÅ£ează nu doar greutatea, ci ÅŸi starea generală, fizică ÅŸi psihică. De ceva vreme multe persoane apropiate mă tot întreabă “Å¢i-e rău?”. Nu mi-e rău, le zic, sunt doar obosită. Foarte obosită. Nici nu mai are importanţă că ultimii blugi cumpăraÅ£i sunt mărimea 14, spre deosebire de astă vară, când purtam 16… Adevărul e că nu mi-e bine. Nici fizic, nici psihic.

Aşa că, gata. Am printat vechile mele diete. Am luat salariul. Am fost la cumpărături. Nu am mai cumpărat pentru mine decât ce e pe listă. Am multe fructe, am multe ceaiuri, am în frigider doar mâncărurile pe care am voie să le mănânc, plus ce serveşte domnişoara la micul dejun  şi la cină. Irina are trei mese asigurate la grădi, dar nu iese din casă fără să ia micul dejun, iar la cină e uşor să-i fac altceva decât am eu în dietă.

Au trecut deja trei zile şi se spune că acestea sunt cele mai dificile. Eu ştiu din experienţa anterioară că, dacă trec de prima lună, apoi chiar nu va mai fi o problemă. Până la urmă, dietele sunt un exerciţiu de voinţă, de disciplină şi de autocunoaştere. Orice femeie care e în stare să îi ofere bebeluşului său cinci mese pe zi, trebuie să poată să înţeleagă că şi organismul ei are nevoie de trei mese principale şi de două gustări de fructe, de lichide din belşug şi de ceaiuri, de supe, de mâncare caldă. Nu putem trăi doar cu covrigi calzi şi cafea şi un hamburger înfulecat în grabă. De fapt, putem, dar ştim rezultatele.

Am înÅ£eles că dacă vreau să slăbesc din nou, trebuie să-mi reprogramez obiceiurile alimentare ÅŸi, mai ales, să încerc să nu dau în psihoze. De aceea am ÅŸi intitulat acest articol “Cum să slăbeÅŸti fără să înnebuneÅŸti”.  Am să vă spun acum ce am învăţat prima dată când am reuÅŸit să dau jos 20 de kilograme.

1. Nu există diete minune. Orice dietă care promite că vei slăbi 7 kile în 5  zile nu are cum să funcţioneze pe termen lung.

2. Organismul are nevoie şi de pâine (fibre) şi de proteine (carne şi lapte) şi de carbohidratii de care fugim toţi pentru că aşa am auzit la televizor. De aceea, dietele disociate vă fac ficatul praf dacă vă încăpăţânaţi prea tare cu ele.

3. E ok să vă placă zahărul şi dulciurile. Dar dacă la 10 si la 16 aţi mânca măcar un fruct, aţi descoperi că nevoia de zahăr e acoperită.

4. Aveţi nevoie de lichide. Beţi ceai şi apă, cât de multe. Lichidele fac minuni şi pentru ten (un pahar de apă călduţă dimineaţa, cu puţină lămâie stoarsă vă poate lumina tenul mai bine decât orice cremă din lume).

5. Orice dietă e un exerciţiu de respect faţă de sine. Dacă respectaţi dieta, vă respectaţi pe voi înşivă.

6. Ca să nu o luaţi razna, îngăduiţi-vă ca o dată pe săptămână să mâncaţi ceva ce vă lipseşte foarte tare din dietă. Oferiţi-vă o trataţie.

7. Orice poftă durează maxim 20 de minute. Dacă mori de poftă după ceva, bea un pahar cu apă şi aşteaptă 20 de minute. E posibil să-ţi treacă sau să uiţi.

8. Fructele nu se mănâncă la desert, ci la două ore după ultima masă. E bine să nu le amestecaţi. Mâncaţi un măr sau două la zece şi o portocală la 16.

9. Cafeaua îngraşă. O singură cafea pe zi ar trebui să vă fie de ajuns. Cafeaua face foame şi dacă puneţi şi zahăr în ea (două linguriţe în cazul meu) e destul ca să se depună.

10. Alcoolul îngraşă. Se poate trăi şi fără un pahar de vin pe zi.

11. Lipsa de somn îngraşă. Dacă vreţi ca dietele să funcţioneze, aveţi nevoie de minim 8 ore de somn pe noapte.

Vă urez succes. Pentru că se poate slăbi, eu ştiu, reuşisem. Şi ca să vă motivaţi şi mai tare, citiţi ce spune Lygia aici.

Posturi similare:

• Ca să-mi fie bine…
• Cum vom face
• Wizz Air, partea a 2a

18 comentarii la “Cum să slăbeÅŸti fără să înebuneÅŸti”