Avantajul librariilor mici e ca se umplu repede, mai ales cand incaperile lor sunt pline cu carti minunate. Am ajuns la 6 fara cateva minute, brigada de soc: Eu, Iri si strabunicii. Locul era deja ticsit. Erau mamici cu copii mai mari si mai mici, erau copii in carucior si copii la purtator. Erau din nou fete prietenoase si copii care tare s-au bucurat de bomboanele de la Mama Lia. Introducerea facuta de doamna librareasa a fost calda si cu zambetul pe buze. Doamna a prezentat cartea ca fiind o Mare Lucrare.

Spre deosebire de cititorii de la Bucuresti, ardelenii sunt ceva mai hotarati. Am treaba, va zic de acum. Mi-au fost comandate trei povesti: Una cu o mie de dinozauri, una cu zece masini albastre si una cu 10 animale cu pene, despre care am dedus ca totusi sunt pasari. Toate aceste povesti trebuie sa mearga la o singura adresa: Familia Marta din Cluj, pentru Ionatan, Beniamin si sora lor, al carei nume nu pot sa bag mana in foc ca este Sara. Am un deadline foarte strans, e vorba de doar o saptamana. Le-am propus o poveste cu 1000 de dinozauri care se intalnesc cu 10 masini albastre conduse de 10 pasari si incep sa se lupte, dar publicul meu nu poate fi dus cu zaharelul. Deci, trei bucati povesti, pentru baietii familiei Marta, incoming. Ce atatea printese, e vremea sa scriem si povesti baietesti. Mara a Milenei mi-a comandat o poveste cu Pokemoni, dar asta deja ma sperie putin asa ca sper sa ma ierte…

Lansarile astea se consuma foarte repede, de fiecare data. Plec la drum cu un plan, am in cap un mic speech, dar sunt lansari pentru copii si copiii fac cum vor ei. Azi, de exemplu, copiii au vrut sa le citesc o poveste. Speech-ul meu despre Ziarul Copiilor, Mafia Mamicilor si excelenta colaborare cu Calin Grigorovici s-a dus pe Apa Sambetei, mi s-a sters complet din minte si abia cand l-am vazut pe Calin mi-am dat seama ca toata regia construita in tren a fost, ca de obicei, inutila.

Dar e minunat sa scrii pentru copii. E minunat sa fie ei in centrul intalnirilor si nu speech-urile adultilor.

Sigur ca nu am poze, aparatul a ramas cuminte pe birou, a facut Irina poze cu casa strabunicilor. Dar daca are cineva, poate imi trimite si mie.

Multumesc ca ati venit. Multumesc ca ne-ati primit.

Posturi similare:

• "Te cunosc din poze!"
• Jocurile Dianei şi primul vernisaj cu lucrările Irinei
• Se caută părinți pentru Fata

12 comentarii la “Cum ne-a primit Clujul si ce bine ne-am simtit”