Cum am ratat Zilele BucureÅŸtiului
Am plecat la 10.30. Am parcat lângă facultatea de teologie. Åži ne-am rătăcit puÅ£in la Librăria Sophia. Nu mai fusesem niciodată dar mi-a plăcut că au un colÅ£ amenajat pentru copii. Câteva scăunele, niÅŸte cuburi, carioci… Åži multă, foarte multă bunăvoinţă faţă de copii. Era liniÅŸte ÅŸi pace acolo aÅŸa că ne-am cam întins. Când am reuÅŸit să ne smulgem din locul cu pricina, am pornit-o voiniceÅŸte pe bulevardul cu fântâni. Voiam să vadă Mirandolina. Am prins reverenÅ£ele de final. Am dat apoi fuga la circ. Am văzut o jumătate dintr-un spectacol minunat pe care vi-l recomand din toată inima: Pădurea fermecată. 
Am aplaudat de m-au durut palmele! Am cântat “smoke on the water” împreună cu ÅŸase clowni ÅŸi mi-a stat inima când am văzut trupa AlmaÅŸ. Mi-au dat lacrimile de emoÅ£ie ÅŸi de bucurie. Nu ÅŸtiu dacă am eu inima mai proastă sau pur ÅŸi simplu au fost ei minunaÅ£i. Åži când au intrat ÅŸi cei cu tangoul aerian care ÅŸi-ai făcut numărul pe un Meddley din “Moulin Rouge”… Am regretat sincer că nu am văzut ÅŸi prima parte. Nu ÅŸtiu cât s-a distrat Irina (se uita cu ochii maaaari de tot ÅŸi tot spunea “mami, uite, mami, mi-e frică să nu cadă” “Dar păpuÅŸile, mami, unde-s?”) dar eu am fost fericită.
Apoi am luat-o spre centrul vechi, căutând vestitele personaje costumate. N-am găsit decât vreo trei spahii. Am prins aplauzele de final şi la teatrul de marionete. Noroc că nu ştie copilul cam cât trebuie să dureze un spectacol. Am mâncat covrigi calzi. Ne-am aşezat pe o bancă la hanul cu Tei şi ne-am tras sufletul. Cineva a mâzgălit cu spray zidurile Hanului cu Tei. Altcineva a închis Manucul, în plină manifestare, în loc să-i geamă terasa de oameni ce savurează cafele la nisip şi alune prăjite în coajă, el sta aşa, trist şi părăsit, cu ditamai lacătul pe poartă. Trist!
Apoi ne-am întors acasă. IntenÅ£ionam să revenim în oraÅŸ seara. Plănuiam să o ducem la concertul lui Bryan Adams, să vadă artificiile ÅŸi jocurile de lumini. Nu s-a întâmplat. A venit buni. Buni e mai presus de orice membru al familiei Adams. Mă refer la Bryan Adams, nu vă gândiÅ£i la prostii. Copilul s-a cerut la buni, buni n-a avut încotro. Noi, ăştia mari, am tras totuÅŸi o fugă spre concert ÅŸi am căutat un loc de parcare până când, fiind chiar lângă Izvor, am auzit cum Bryan Adams spune “Good night Bucharest”. Nu suntem fani Bryan Adams. Dar ne-a plăcut Don Juan de Marco. Åži-am dansat pe “Have you ever loved a woman”. E melodia “noastră”. Voiam s-o auzim live. Nici măcar nu ÅŸtiu dacă a cântat-o ÅŸi pe-asta.
Astăzi planul era să mergem la teatrul de păpuşi, imediat ce se trezeşte prinţesa.
Se făcuse 12.30 când m-a sunat buni să-mi spună că Irina Nu vrea să plece. Lasă c-o iau după-masă.
Bine şi-aşa, mai aveam şanse să găsim ceva păpuşi şi după-masă.
Buni m-a sunat la 18.30. Să mă duc cam într-o jumătate de oră s-o iau pe fată.
Rămânem cu 2 datorii pentru la anu’: Un măr cu glazură roÅŸie ÅŸi păpuÅŸile uriaÅŸe de la teatrul Masca.
mda, mai È™tiu pe cineva care mi-a schimbat brusc programul sâmbătă seară, pentru că trebuia neapărat să construiască un “turn superb”. aÈ™a că mi-am făcut È™i eu de lucru pe-acasă, am profitat de ocazie È™i am înlocuit hainele de vară de prin dulapuri cu cele de iarnă.