Copilul capricorn – Generozitate
Nu, nu e un mic horoscop pentru zodia Capricornului, nici n-am de gând să vă descriu în frazele uzuale zodia minunată din care şi copila mea face parte. E doar o capcană menită să atragă şi alte mame de copii născuţi în această perioadă astrală. Un mic truc şi, de ce să nu recunosc, n-am găsit alt titlu.
Suntem în pline pregătiri pentru ziua Irinei şi tot încercând să aranjez ceva, am stat să mă gândesc la ce îi place şi la cine este ea, acum, înainte de a împlini cinci ani. Aşa mi-a venit ideea ca până pe 18 ianuarie să scriu despre Irina anului 2004-2005 şi am să încep cu cea mai mare achiziţie din acest an: Generozitatea.
N-am serbat-o cu fast de sfântul Ion, deÅŸi merita. Duminica trecută a făcut pizza ÅŸi un tort cu Buni, o minune cu piÅŸcoturi ÅŸi cremă mascarpone, decorată cu biluÅ£e argintii. Am profitat de ocazie s-o “păcălim” că gata, asta e onomastica, deÅŸi nu era chiar 7 ianuarie, deÅŸi nu erau copii invitaÅ£i. S-a mulÅ£umit cu gândul că la tortul de ziua ei invitat de onoare a fost mama, în casa bunicii, lângă tata. E drept că a urmat o joacă nebună cu Măriuca din vecini, dar Măriuca n-a vrut tort, a vrut paste. Pastele sunt ritualul nostru de seară, când vine Măriuca, dar duminica trecută nu mă mai simÅ£eam în stare să gătesc fundiÅ£e colorate. AÅŸa că le-am servit cu câte o delicioasă felie de pâine cu unt ÅŸi le-am trimis la culcare, pe fiecare în camera ei.
Cu o zi înainte de onomastică, pe 6 ianuarie adică, Irina a vrut să ducă bomboane la grădi, să-i servească pe copii. Nu m-am mirat. Nu e prima oară când duce bomboane la grădi, mereu cere o ciocolată pentru ea şi una pentru Luca sau uneori pentru toţi copiii din grupă, şi pentru Iuli, educatoarea. A mai fost şi povestea cu cele două ouă kinder primite de la Naşa ei.
“Pot să iau unul pentru Luca?”
“Desigur.”
“Le iau pe amândouă. Unul pentru mine, unul pentru Luca.”
“Bine.”
Din păcate Luca a lipsit în ziua aceea, aşa că într-un avânt de generozitate, Irina a dat cele două ouă kinder surorilor Cricri şi Andrada, apoi s-a trezit cu mâinile goale. Cosmina, mama şi ea, a reuşit să negocieze cu cele două surori, aşa că unul dintre ouă s-a întors în dulăpiorul Irinei, unde a stat până după Anul Nou. Când Irina l-a găsit şi din nou i l-a dat lui Cricri. Dar să revenim la ziua de 6 ianuarie.
ÃŽn bradul nostru de Crăciun nu mai rămăseseră decât 6 clopoÅ£ei de ciocolată. La ea în grupă a mai venit un copil (al treilea Luca din grădi, după Luca mare ÅŸi Luca al nostru, deci, avem acum ÅŸi Luca nou) aÅŸa că am umplut o sacoşă cu bomboane de pom, turtă dulce ÅŸi bomboane cu lapte din cele trimise de Oana înainte de Crăciun ÅŸi, bucuroasă să scap de ispitele dulci, le-am predat Cosminei cu rugămintea, dacă se poate, să păstreze turta dulce pentru Sf. Ion. Desigur, e doar o utopie… Turta dulce ÅŸi bomboanele s-au topit rapid.
Dar în dimineaÅ£a zilei de 7 ianuarie, un foÅŸnet suspect mi-a spus că s-a comis un nou atac asupra bradului. De data asta, toate bastonaÅŸele de zahăr au fost aliniate frumos ÅŸi împachetate pentru a fi servite copiilor de la grădi. A vrut să se îmbrace în rochiÅ£a de prinÅ£esă. Tort nu i-am mai dus. Åži apoi erau mai multe Ioane, între care Alessia a fost cea mai hotarâtă. Ne-a spus din prag: “Azi e ziua mea că mă cheamă ÅŸi Ioana ÅŸi e ziua meaaaa”.
Am văzut-o pe-a noastră încruntându-se. Irina e foarte conÅŸtientă că o cheamă ÅŸi Ioana, nu e un nume de care îşi aminteÅŸte doar pe 7 ianuarie. Uneori se prezintă astfel: “Mă cheamă Irina, dar poÅ£i să-mi spui Ioana”.
“La mulÅ£i ani!, i-am zis Alessiei. “Åžtii că e ÅŸi ziua Irinei azi? Åži pe ea o cheamă Ioana! Acum puteÅ£i să vă serbaÅ£i amândouă”, am încercat să salvez situaÅ£ia de lacrimi inutile de ambele părÅ£i. Din fericire nu s-au contrazis, sunt prietene destul de bune încât să se bucure că se pot serba împreună. Luca i-a adus trandafiraÅŸi galbeni, delicaÅ£i ca rochiÅ£a ei cea aurie. Dintr-o pungă colorată, bastonaÅŸele au fost împărÅ£ite tuturor copiilor din grădi.
“Dă-i ÅŸi lui Dei! Că ÅŸi el are voie acadele!” a zis Cricri, sora mijlocie a lui Andrei – Dei, piticul grădiniÅ£ei.
Dei n-are doi ani. A mâncat acadeaua cu tot cu ambalaj până l-a văzut una din educatoare şi i-a scos plasticul. Irina îşi continua Drumul cu Acadelele
“Ia ÅŸi tu. Mie nu mi-a mai rămas niciunul, dar ia-l tu pe ăsta.”
Eu mă bucur că e generoasă. Mă bucur că face cu plăcere prăjituri dar n-o interesează foarte tare să le şi mănânce. Mă bucur că e dispusă să doneze jucării copiilor săraci, că se desparte uşor de cărţile de bebeluş şi de hăinuţele care i-au rămas mici. A înţeles că trebuie să dea, ca să primească.
Ha! Eu am alta perspectiva despre Capricornita mea, desi, culmea, si ea incepe, de curand, sa descopere generozitatea (adecvat varstei, of course). Acum tocmai ce finalizez povestea ei, s-o pun pe blog … si acolo cu rusine marturiresc ca nu mi-am dorit-o Capricorn!
Si baietelul meu este nascut tot in 18 ianuarie (el va implini 8 ani acum) si recunosc, cu incantare, caracteristici ale lui in povestile tale despre Irina.
Sper sa ramana copilasii nostri la fel de generosi si senini mereu, incercarile vietii sa nu-i schimbe niciodata.
Sorina, sa ne traiasca!
hmm,eu cu capricoarna mea (pe 11 ian) inca sunt la lectia despre generozitate,inca o invat.inca mai e posesiva,nu imparte mai nimic,si acum am inceput sa insistam pe ideea asta cu impartitul fiindca in primavara mai vine un bebe in casa,deci trebuie pregatita.ea de felul ei nu are initiative de genul irinei tale,doar daca venim noi cu ideea.cand e ziua altui copil,cand e sa dea cadoul ii tremura mana,abia se desparte de punguta respectiva.culmea e ca nu o rasfatam,nu e genul de copil caruia i se pune totul pe tava,i se da si luna de pe cer.ce sa zic,sper ca egoismul asta necizelat e doar o reminescenta de cand era bebelus si ca acum la 3 ani ,se mai mareste,incepe sa inteleaga altfel lucrurile.
La multi ani Gabriela! Sa stii ca la 3 ani Irina era extrem de posesiva! Se educa generozitatea.
Subscriu si eu la ce spui: capricornii sunt generosi. Asa si gaza mea. Exceptand faza prin are tocmai trece (nu a fost prea incantat sa il vada pe Felix venit in vizita jucandu-se cu basculanta lui cea nou sau calarind pe calutul lui) e un copil foarte generos. Nu insista prea mult cand vede ca cineva ii ia o jucarie si nu i-o mai da inapoi prea repede, daca cineva nu vrea sa imparta cu el se conformeaza si imparte tot ce are: cu alti copii sau cu cainele nostru.
Ieri la gradi in ziua nr 4 a fost foarte generos si le-a impresionat pe educatoare: ura fiecarui copil “o zi buna in continuare”. Cred ca i se pare normal ca daca el e in forma si are o zi buna sa le doreasca asemenea si altora. Sa ne traiasca capricornii!
Nu inceteaza niciodata sa ma uimeasca, nu capricornii, ci felul in care copiii mici isi reprezinta lumea din jurul lor. E de tinut minte asta cu o zi buna.