E foarte multă nostalgie dincolo de această fereastră din calendarul nostru de Advent. Nu vreau să vă induc o stare apăsătoare, pentru că anumite pasaje din Balada lui Porumbescu pot fi dureroase. Dar asta s-a potrivit cu starea mea sufletească, vioara aia îmi cântă în suflet când mă gândesc că azi se întâmplă un lucru ce ne poate răsturna viaţa.

Căutam pozele cu Irina pentru galeria mică pe care o aveţi în postul precedent şi mi-am revăzut ultimii ani din viaţă în imagini, de la 2004 la 2009.

Ce mică era. Ce mare e acum. Ce frumoasă era. Ce frumoasă se face. Ce puţine poze sunt şi cu mine. Ce tristă eram anul trecut pe vremea asta.

Ce bun a fost 2009!  Ce zile frumoase ne aşteaptă acum, de sărbători. Ce bine că e. Ce mirare că sunt.

Posturi similare:

• Clubul cititorilor
• Pe drumuri
• Despre bucurie