Calendar de Advent 19 decembrie 2011: Căsuța de turtă dulce, varianta IKEA
Căsuța de turtă dulce. Ați făcut? E foarte distractiv, în principiu e una din acele povești drăguțe pe care copiii să le spună nepoților când le-o veni lor rândul, e ceva de făcut și pentru soț. Toată familia se strânge în jurul mesei de la bucătărie și decorează minunea de turtă dulce și ce frumos miroase, dragii babei, e ceva de basm.
Teoretic.
Practic… După “aproape-eÈ™ecul” de anul trecut, eram hotărâtă să uit de căsuÈ›ele de turtă dulce, pentru totdeauna. Da. Ce atâta turtă dulce… Pe lângă că durează mult să o faci, e nevoie de ingrediente exotice gen cuiÈ™oare È™i nucÈ™oară È™i melasă È™i alte chestii de care n-a auzit nimeni la alimentara din colÈ›, iar dacă eÈ™ti un bucătar nu foarte priceput, sigur-sigur pereÈ›ii ies prea groÈ™i È™i sunt greu de lipit È™i cu ce să-i lipeÈ™ti È™i mai bine lasă, o luăm prin pădure È™i-am terminat discuÈ›ia.
Prin noiembrie, însă, s-a întâmplat să găsesc la Ikea un kit de căsuță de turtă dulce, numai bun de asamblat și de decorat. Și cum să te abții de la așa ceva? Căsuța de turtă dulce inginerește calculată de designerii de la Ikea. Trebuie doar asamblată și nici nu e nevoie de veșnicele imbusuri. Așa că am luat-o, am pitit-o și-ntr-o cinstită zi de duminică (adică ieri) am scos-o de la păstrare. Am convocat inginerul, i-am explicat că e un proces de bonding familial, deci musai să participe că noi oricum nu ne pricepem la asamblat chestii de la Ikea. El la început a zis că e inginer cu fire electrice, nu cu construcții, pe urmă am insistat pe ideea de bonding și s-a lăsat convins.
E bine să lucrezi cu bărbaÈ›ii, ei au idei foarte bune. Ca de exemplu: să topim zahărul cu care urma să lipim pereÈ›ii într-o tavă de cozonac, aÈ™a încât pereÈ›ii să poată fi înmuiaÈ›i cu uÈ™urință în lipicul lichid. Zis È™i făcut. Copilul tropăia pe lângă zahărul fierbinte, atât de fierbinte încât orice picătură ajunsă pe piele n-ar mai fi ieÈ™it de acolo decât cu bucățica de epidermă ataÈ™ată. Inginerul comenta că ne miÈ™căm prea lent È™i se face zahărul ca de sticlă. Eu încercam să par zen, învârtind în caramelul meu. SecvenÈ›a se relua la fiecare etapă de lipire. Copilul tropăia, inginerul blestema, eu amestecam zahărul să nu se întărească. ÃŽn cele din urmă, lucrurile au evoluat. Ne-am mutat lângă aragaz, unde am pus tava de cozonac direct pe foc (not very smart, dar e prea târziu). Copilul a început să-ntindă degetele să culeagă de pe hârtia de copt rămășiÈ›ele de zahăr care deja se caramelizase È™i se întărise pe hârtie. Dar degetele ei treceau periculos de aproape de lingura de lemn cu care inginerul retuÈ™a diverse colÈ›uri (aÈ™a-s inginerii, perfecÈ›ioniÈ™ti). Zahărul, din ce în ce mai puÈ›in, se întărea din ce în ce mai repede. Drept pentru care bondingul familial a însemnat o serie de “iamânadă-temaiîncolohaimairepedetunupricepicăfrigepleacăde-aici!’ care au culminat cu exilarea copilului în camera lui până la 18 ani È™i promisiunea că n-are decât s-o decoreze, cu mătuÈ™’sa când o veni, că pe mine nu mă mai interesează căsuÈ›a de turtă dulce în vecii vecilor, Amin!
Când a venit mătuÈ™a, am descoperit că nu există în casă zahăr tos pentru glazură, că Dobbie iar a ascuns creioanele de decorat căsuÈ›e de turtă dulce È™i că tot el, probabil, a halit toate M&M-urile pe care le dosisem fix în acest scop. Dobbie e un spiriduÈ™ care e responsabil cu toate trăznăile din casă. Deci, sigur, Dobbie a făcut toate astea. Trimis copil cu mătuÈ™a la Mega. Se-ntorc după juma’ de oră cu un plic de 80 de grame de zahăr tos (de ce unul singur? pentru că aÈ™a pățeÈ™ti când trimiÈ›i doi copii lamagazin) È™i o pungă de M&M. Și exact când mă pregăteam să le las să-È™i facă de cap, aflu că infanta nr. 1 a luat pe deget zahărul scurs dintr-o pungă pe un raft din magazin È™i l-a lins de parcă n-ar fi pus gura pe ceva dulce de când era foarte mică. Drept pentru care mătuÈ™a i-a luat un Milky Way ca să nu mai lingă zahărul de pe rafturi. Asta după ce de dimineață își ceruse È™i primise ciocolățica din calendarul de Advent, ceruse È™i primise bomboane din pomul de Crăciun È™i după ce cam zilnic în pacheÈ›elul ei există un răsfăț dulce, o ciocolățică, un barni, o napolitănuță, ceva cu zahăr.
Ah, fulgerele È™i trăznetele È™i uraganul Catrina au fost nimic pe lângă ce am făcut eu cu “bietul” copil dependent de zahăr. Dar despre asta în alt film, cu È™i despre adicÈ›ia la dulciuri.
Revenind la căsuță. Din 80 de grame de zahăr n-a ieșit o glazură suficient de albă cât să imite zăpada. Dar adevărul e că nici la noi nu ninge. Așa că am dat repede cu glazura aia aproape transparentă pe toți pereții, am presărat colorici și am declarat proiectul căsuța de turtă dulce încheiat. Mai jos, the making of. Unele poze sunt mișcate sau ușor cețoase pentru că subiecții nu stăteau locului și-n bucătărie era cald și mi s-a aburit obiectivul.
Ce e de reținut de aici:
1. La Ikea există kituri de căsuțe de turtă dulce (sau cel puțin existau, nota bene pentru anul viitor). Nu mai știu cât a costat, dar nu mult, undeva sub 30 de lei. Tot acolo am găsit turtă dulce, în formă de inimioare și de steluțe, făcută anume pentru a fi atârnată în brad.
2. Căsuța de turtă dulce este un proiect de familie. Copiii nu trebuie să lucreze cu zahăr topit. Dar nu vă apucați de căsuța asta cu așteptări mari de momente frumoase numai bune de imortalizat pe film, pentru că lucrurile se precipită și evoluează după propriul lor plac, nicidecum după ce așteptări avem noi.
3. Mirosul de zahăr brun prelins pe turtă dulce persistă ore bune în casă și este foarte plăcut.
4. Oricât de mult zahăr le-ați da copiilor, nu e niciodată de-ajuns.
5. Calendarele de Advent – cele cu ciocolățele – creează un obicei prost – acela de a mânca zilnic ciocolată. Acest obicei e greu de dezrădăcinat după o lună de zile cu ritual de dimineață.
Despre M&M nu zic nimic, l-am ascuns, dimpreună cu toate bomboanele de pom și restul dulciurilor din casă. De azi începe embargoul pe zahăr rafinat. Howgh.
Eu am făcut în urmă cu câțiva ani una, când a meu copil era mai mic. Acum nu îl mai interesează căsuțele de turtă dulce, nici cadouri de la mosu, e mult mai pragmatic, preferă cash
. Oricum, inginerul familiei mi-a făcut niste sabloane de carton care formau pereții căsuței, eu am copt în tavă foi pătrate de turtă, pe care le-am tăiat cu ajutorul sabloanelor cât turta era caldă bine spre fierbinte, abia scoasă din cuptor. De asamblat si de lipit, am lipit-o nu cu zahăr topit, ci cu bezea foarte tare, bătută bine pe abur. A iesit foarte bine, bezeaua se întăreste repede si e rezistentă, copiii se pot juca cu ea în voie că nu e fierbinte. Am amestecat bezea cu coloranți alimentari si am decorat foarte frumos căsuța. căsuța trebuie păstrată într-un loc uscat, că dacă nu se înmoaie bezeaua si se lasă. Oricum a fost super distractiv, si tu sigur o să mai faci si tu căsuțe, până la Crăciunul viitor te apucă cheful din nou.
Manuela, tu cu cine tii?
Te asigur că anul viitor de Crăciun vei face o nouă căsuță de turtă dulce
N-o să te poți abține. Si eu as face una, dar anul ăsta chiar nu avem copii mici, nici măcar în vizită 
, asa că nu mă apuc…
Da, probabil, nu stiu, azi zic ca 99% nu mai fac asa ceva.
ai fi putut totusi cere ajutorul unui arhitect…:)) glumesc, e perfecta,ada!
Mai, arhitectul meu e ocupat cu un proiect numit Sebastian. Sorry.
Dupa terminarea constructiei, urmeaza sa-i pun instalatia electrica si sistem de alarma, ca deh…
Casuta IKEA costa 13 lei parca, numa’ ca acum, majoriatea au peretii sparti. Adica placile nu mai sunt intregi… Am vrut eu sa iau, da’ am renuntat. am zis ca tot mai bine o s-o fac eu…
sau mai bine zis, VA felicit.
Oricum, te felicit
Pai tu stii sa faci, d-aia.
Ada, am ras cu lacrimi si am executat un episod de tavalit pe dusumelile institutiei… Fenomenal ce se intampla la voi in casa
) in a good way…
Apropos de zahar si de ‘minunile’ create de dependenta de zahar, care by the way its a real thing si as bad as nicotina si alcoolul, am primit cadou de la prietena mea binevoitoare un mic document pdf numic ‘Studiul China’ care iti face pofta de zahar (printre altele) sa dispara complet. Cum sa fac sa-ti trimit o copie?
ada la injoaca.ro
esti fenomenala, arata f bine! bravo
N-am nici un merit.
Irinei ii zboara un inger dintre palme, in poza 5.
Cat despre embargo, chiar acum??? Ce … vrei sa cante fata “imi dati ori nu imi dati”???
Din partea mea poate sa joace si tzontzoroiul, anul asta nu mai capata zahar procesat. Poate o felie de cozonac asa, ca-s eu fata buna.
Trebuie sa ma apuc si eu de casuta, sa vad ce iese. Eu am niste glazura gata cumparata, am adus-o din Anglia
))
casuta nu fac sigur,nu de alta,dar se frige copilul…iar calendarul de advent cu ciocolatele e gata de pe data de 12.nu da adictie,e doar un interes de moment,copilul meu minca cicocolata din an in pasti…:))
Am aflat de la sotul atoatestiutor si vesnic cititor de Internet ca nu zaharul strica dintii, ci amidonul din cartof. Asa ca las’ copila sa scape la dulciuri!
Ah problema mea nu e ca isi strica dintii, ci ca isi strica creierul.
Efortul meu de anul trecut, cu kitul de la Ikea:
http://www.flickr.com/photos/24197957@N04/6539547469/
Ada, casuta este frumoasa, un pic tot v-ati distrat acolo, asa ca asta este cel mai important!
Eu de fapt vroiam sa spun ca si la noi tot Dobbie face toate traznaile, de obicei ameteste hainele in dulap
Dobbie astia… greu cu ei dar mai rau fara ei.
vai, vai. fata de povestea ta, ce s-a intamplat la mine in bucatarie e dulce copilarie.
) si am facut febra musculara la degetele de la mana dreapta. (unde viseaza ei rulat tub; plasticul ala e nerulabil). si acu’ mai am niste ursuleti si stelute lasati sa se ususce decorul. (din cauza asa masa e inca stropita de o grazura si dulce si acrisoaea)
n-am facut casuta, din lipsa de familion cu care sa “bondez” dar am facut “biscuitei” de turta dulce.
n-am avut copii sa-i trimit dupa zahar tos, asa ca am improvizat o ceva glazura transparenta din zeama de lamaie si zahar normal. juma de lamaie si vreo 3-4 lingurite de zahar. (am bagat totul la mitrounde vreo 15 secunde, ca zaharul nu voia sa se topeasca neam).
am gasit creioanele de decorat (un oscar, nobel, ceva cui le-a inventat; anul trecut aveam perlute de zahar si in par) (dobby-ul meu stie ca n-are ce cauta in bucatarie si camara, ca-i rup picioarele
Poza poza poza!
La noi s-a rezolvat de la sine: gaza are doua calendare unul ciocolatos si unul de la Playmobil cu figuri. Si din data de 3dec nu a mai deschis nici un saculet cu dulciuri doar cavaleri in armuri are in cap.
Casuta noastra a plecat spre un cumparator care a donat suma pt gradinita gazei. La anul fac doua….
Si la voi a fost in mod cert fun…….stiu cat ne-am distrat noi. Si e bine sa ai un inginer in casa, vad asta acum.
[...] din experienţă că e bine să-i asculţi pe cei mai înţelepţi decât tine (experienţa Adei aici, e un articol haios rău, să-l [...]
Foarte dragut articolul! Felicitari!