Calendar de Advent: 15 Decembrie – Inima de Turtă dulce
Pe Maria Mazilu am întâlnit-o la Târgul de Crăciun de la Muzeul ţăranului, la începutul lunii decembrie în 2001. Vine tocmai din Târgu Secuiesc, încărcată cu minuni de zahăr. La prima vedere, nici nu ÅŸtii că sunt din turtă dulce. CăsuÅ£e, căţeluÅŸi, inimioare, steluÅ£e – sunt atât de frumoase ÅŸi atât de migălos decorate încât nu pot fi muÅŸcate decât cu ochii închiÅŸi: ca să nu vezi cum se transformă frumosul în dulce. De 120 de ani, familia Mariei Mazilu face turtă dulce după aceeaÅŸi reÅ£etă:
“Cu asta s-a ocupat ÅŸi bunicul ÅŸi tata ÅŸi acum eu ÅŸi fratele meu continuăm tradiÅ£ia. Turta dulce se face în felul următor: prima dată se fierbe siropul, după aceea se frământă aluatul care trebuie să stea minim 12 ore la dospire. După aceea se refrământă pentru a se înmuia aluatul, pe urmă pe o planşă întinsă se taie cu formă, se coace ÅŸi apoi se lasă la odihnit 3-4 ore să se răcească complet, după aceea vine vopsitul. După vopsire se lasă turta la uscat ÅŸi apoi începe ÅŸpriÅ£atul ÅŸi ornatul. ÃŽn preajma Crăciunului cum e acum, facem steluÅ£ele, cizmuliÅ£ele ÅŸi tradiÅ£ionale sunt inimile cu oglindă.”
ÃŽn trecut, la târguri, când o fată primea o astfel de turtă dulce de la un băiat, dacă se uita în oglindă ÅŸi apoi în ochii lui, însemna că i-a acceptat prietenia. Când fata ÅŸi băiatul mergeau la scrânciob, dacă mama lua turtiÅ£a ÅŸi o învelea într-o basma albă, asta însemna că părinÅ£ii acceptau ca băiatul să vină în vizită la fată. Zilele de vizită erau marÅ£ea, joia ÅŸi duminica. ÃŽn trecut nu existau verighete pentru oamenii săraci, aÅŸa că batistuÅ£a era simbolul logodnei. ÃŽn timpul logodnei, rupeau turta ÅŸi o mâncau amândoi, iar oglinda o păstra fata mult timp, ca simbol al dragostei. Astăzi, inimile de turtă dulce se mai pot cumpăra doar la târgurile populare sau la hramul bisericilor. Maria Mazilu spune însă că au fost vremuri când familia sa a avut chiar ÅŸi o cofetărie. “Am avut cofetărie, tatăl meu era turtar-cofetar-patiser bragagiu. ÃŽn anii ’50 noi fabricam ÅŸi îngheÅ£ată pe băţ să ÅŸtiÅ£i, fără amoniac, fără nimic, pe bază de gheaţă. Dacă le spun acum industriaÅŸilor, râd de mine. Åži totuÅŸi vindeam îngheÅ£ată pe băţ. Acum colaborăm cu muzeele ÅŸi avem hramuri bisericeÅŸti târguri, avem tot timpul târguri orăşeneÅŸti… deja m-am obiÅŸnuit cu Târgul de Crăciun că de patru ani de zile vin, ne întâlnim aici mulÅ£i meÅŸteri, deja ne cunoaÅŸtem, ne iubim ca fraÅ£ii. Eu abia aÅŸtept să vin la târgurile astea că totdeauna am fost primită cu dragoste.”
Chiar dacă n-o să mai aibă putere ÅŸi o să facă doar cinci-zece turte dulci, Maria Mazilu tot o să vină la târg. Ea ÅŸtie că întotdeauna, indiferent de mersul vremurilor, se vor găsi cumpărători pentru inimile de turtă dulce. Asta e semn bun, spune ea – semn că oamenii se iubesc. Ea doar le aminteÅŸte că în inima fiecăruia trebuie să existe o oglindă în care celălalt să se poată privi.
ar trebui sa se vanda inimioarele cu oglinda cu instructiuni de folosire. Am reinvata ca sunt utile regulile de trai in comunitate , sau macar ca trebuie sa facem pasi mici pentru a ajunge in siguranta undeva . De exemplu langa un partener e bine sa ajungem incet, tinand cont si de noi dar si cei din jur. Acum, noi ardem etapele, din lipsa de timp, din orgoliu. Pentru mine aceasta este povestea pe care mi-o spune Muzeul taranului roman si fiecare Targ popular ,traditional! Va doresc tuturor celor care va jucati pe aici Sarbatori fericite ,in care sa iubiti, sa fiti iubiti ,dar mai ales sa aveti sufletele incalzite de bunatate!
Frumoasa poveste! Am fost si noi la targ si am cumparat turta dulce. pe cea in forma de inima am ocolit-o, dar am cumparat Mosi si stelute si cizmulite. Am cumparat si o fata de masa maaare, brodata manual. Vreau sa o pun de acum incolo pe masa de Craciun, si daca va rezista, sa i-o dau fetei mele (zestre!)
Craciun fericit!
o poveste frumusica