Am petrecut aproximativ patru ore printre amânările, invenţiile, martorii şi acuzele altora. Am mers de braţ spre tribunal, am stat unul lângă altul pe băncuţe, ne-am îngrozit de poveştile pe care le auzeam, sordide, violente, incredibile, meschine. Ne-am dat seama încă o dată că suntem ok. Când am ajuns în faţa judecătoarei, ne-a luat la fix.
- A, dumneavoastră, în sfârşit, ia spuneţi, măcar facem o faptă bună şi vă împăcaţi? Că prea v-aţi amuzat în sala mea, abia m-am abţinut să nu vă dau afară sau să vă aplic o amendă ceva.
- Nu ne împăcăm.
- Vă mai dau un termen să vă mai gândiţi?
- Nu.
Avocata mea a zis tot ce trebuia, V. a fost de acord, martorul nostru comun a spus cinstit… Am ieşit din sală muşcându-ne buzele să nu izbucnim în râs. Ne-am îmbrăţişat, ne-am felicitat.
Dacă vreodata ajungeţi în situaţia de a divorţa, încercaţi să vă înţelegeţi. E mai ieftin, mai puţin traumatizant. Se termină mai repede.

Sursa imaginii

Posturi similare:

• Planuri de viitor
• Leapşa cu RETINOPATIA