Anul ăsta am convins-o cu greu că laptopul în formă de broscuţă, cel a cărui reclamă o vede rulată obsesiv, excesiv, la Minimax nu merită banii pe care îi cer magazinele pentru el. L-am găsit pe un site cu 400 RON, l-am întâlnit ÅŸi la Diverta, cu 250 RON, am auzit că la Selgros ar fi 200… Oricum ar fi, e mult, mult prea scump pentru a se alătura grămezii de jucării neatinse din colÅ£ul Irinei. Nimic din ce se vede la Minimax în mult prea desele pauze de publicitate nu merita milioanele alea; îmi pare rău pentru firma Noriel, dar probabil nu suntem noi în publicul lor Å£intă. Noroc că am avut de unde împrumuta un laptop d-ăla preÅ£ de vreo lună, ca să aibă vreme să se plictisească. Åžtie că în curând va trebui să-l înapoiem. Nu face scandal pe tema asta.

E un copil bun. A cerut o Barbie DegeÅ£ica. 170 ron. La Diverta, să ne înÅ£elegem bine. Pe Amazon se găseÅŸte ÅŸi cu 12 dolari, adică un sfert din preÅ£ul de vânzare în România. Am apelat la un prieten ÅŸi Thumbelina asta, care va locui probabil în aceeaÅŸi cutie cu Mariposa, a ajuns la noi la un preÅ£ final suportabil. DVD-ul cu Albă ca Zăpada de la Disney e cumpărat de vreo două luni ÅŸi ascuns, l-am împachetat.Azi i-am cumpărat ÅŸi “A doua carte cu Apolodor.” Pe prima o ÅŸtim pe dinafară. Deci Irina va găsi sub brăduÅ£ul ei pe Barbie, pe care ÅŸi-o dorise, un film Disney pe care îl va aprecia ÅŸi o carte despre care ÅŸtiu sigur că o va bucura. I-am mai luat o pereche de cizme, dar i le-am dat de azi, nu vreau să-i dăruiesc articole de strictă necesitate de Crăciun. ÃŽn plus, darurile primite de departe. Care-s tare multe, va avea ce despacheta domniÅŸoara. Plus tona de dulciuri de la Oana. Planurile mele de a instaura legea cadoului unic ÅŸi semnificativ la fiecare Crăciun au eÅŸuat lamentabil.

O voia şi pe Albă ca Zăpada. Ar fi vrut şi o maşină cu telecomandă. Şi eu mă gândisem şi la un costum de karate. Toate aceste daruri au fost distribuite cu generozitate celorlalţi membri ai familiei, pe care îi felicit că au fost destul de inspiraţi să mă întrebe ce să-i ia copilului. Bunicul vine în ianuarie cu patine roz.

Mi-a plăcut tare mult ce a cerut Irina pentru restul celor importanÅ£i pentru ea. Nu dau decât câteva exemple: un ceainic cu sănătate pentru Mamina, mama NaÅŸei ei. O vază în toate culorile curcubeului pentru Tracey, în care să încapă multe flori de plastic. Un băieÅ£el de lemn atârnat de o pană care scrie pentru Bunicul. Un computer mare în care să încapă toate pozele cu ea, de când era bebeluşă, pentru Bunica. Åži o maÅŸină de spălat cu ochi pentru Ana noastră sau poate o icoană…

Din păcate, scrisoarea pe care mi-a dictat-o în noiembrie plimbându-se prin camera de zi, ca un scriitor în căutarea cuvintelor potrivite, a fost luată de SpiriduÅŸii lui MoÅŸ Crăciun, care au venit la grădi. Voiau să le păstreze ca amintire. “Amintirile noastre? Pe alea le păstrăm noi!” le-a transmis Cosmina în numele mamelor copiilor de la Smiley. Când o recuperez, îi fac poză.

Mai am de cumpărat două cadouri importante. Pentru băieţelul meu de suflet, Luca. Şi pentru Buni.

Ai voÅŸtri ce primesc? Le-aÅ£i împachetat? Eu azi am descoperit ce greu e să împachetezi frumos. Parcă anul ăsta a fost tare greu de împachetat. Anul trecut, când i-am dăruit doar o cutie muzicală din partea mea, parcă a fost mai simplu. Nu, poza de mai sus nu e cu cadourile noastre. Ale noastre sunt mai rustic legate…

Posturi similare:

• Planeta PăpuÅŸilor Părăsite
• ViaÅ£a cu Barbie
• Ghid de cumpărături de Crăciun pentru copii de la 0 la 7 ani

12 comentarii la “Atelierul lui MoÅŸ Crăciun în vremea crizei”