E exact cum am visat-o. Destul de mare pentru noi două. Cu un brad numai bun de împodobit în curte, cu o curte în care să încapă şi Costică. Dacă ne străduim, putem înghesui şi cuşca lui Bozo, viitorul nostru câine. Cel mai mult la căsuţa asta îmi plac ferestrele, laaaargi aproape cât peretele. E o minune, vă spun eu. M-am gândit deja să-mi fac biroul în pod. Voi pune să se taie o fereastră rotundă, pe care o voi acoperi cu un geam cu vitralii colorate, care să îmbrace tot podul în lumină portocalie. Camera Irinei va fi cea mai ferită, o văd caldă şi luminoasă şi destul de mare cât să-i încapă în ea toate jucăriile şi să mai rămână puţin loc.  De la fereastra din bucătărie voi vedea leagănul Irinei şi peticul ei de curte în care se va juca nestingherită, departe de toate relele lumii. Poate va vrea să plantăm flori! Sau o să putem ridica o fântâniţă, unde să poposească păsările măiastre. Dar cel mai important! În casa asta vom avea loc şi pentru o pisică! De când mă ruga Irina să luăm o pisică! Ei bine, acum va avea şi ea unde să stea. Deja o văd pe marginea ferestrei…

Casa face parte dintr-un cartier rezidenţial construit după planurile unei doamne arhitect care ne e prietenă. E şi ea mamă, deci înţelege nevoile unei familii cu copii. Deşi nu am văzut-o încă pe dinăuntru, sunt sigură că prizele sunt deja asigurate şi că întrerupătoarele din camera copilului, de la baie şi de la bucătărie sunt puse la înălţimea perfectă pentru braţe nu prea lungi.

De când îmi doream o casă aşa… Şi am primit-o. De fapt, visul meu s-a materializat, e drept, că momentan e din turtă dulce. Dar e primul pas! Mulţumesc, Ale! Ai toată admiraţia mea că ţi-au ieşit căsuţele din turtă dulce.

Posturi similare:

• Formule de vrăjire
• In joaca!