A-na-na! (Hai la groapa cu furnici)
- Hai la groapa cu furnici, ba i-aici, ba nu-i aici, uiiiii….
Irina aterizeaza în mijlocul patului mare din dormitor. Nici n-apucă bine să se aşeze fulgii de perne care plutesc prin aer, că e deja pe jumătate ridicată.
- Aaa!Naaaaa na!
Asta înseamnă pre limba ei: “încă o dată, hai la groapa cu furnici!”
Nu scăpăm decât după 5-6 ture… De la groapa cu furnici ne deplasăm spre patul cel mare din camera ei, unde Å£inută de mânuÅ£e de către tata, Irina Å£opăie vioasă, fără să-i treacă măcar o clipă prin cap că nu e bine ce face, că nu se cade, că se strică arcurile, că poate să se lovească sau orice altă cugetare dintr-asta adultă ÅŸi responsabilă pe care trebuie să mi-o alung din minte ca pe o muscă bâzâitoare, verde fosforescentă.
S-a îndrăgostit de maÅŸinuÅ£ele electrice din Parcul MoghioroÅŸ. Le iubeÅŸte fără discriminare, pe toate, deÅŸi la etatea dânsei nu prea poate să încerce decât vreo două. TropoteÅŸte din picioruÅ£e pe lângă tata, “eo-teooo” zice ea de câte ori trece vreuna prin faÅ£a ei. Cu acest prilej Irina a aflat ce înseamnă să aÅŸtepÅ£i la coadă, a gustat niÅ£el din adrenalină ÅŸi din beÅ£ia vitezei nemaiîntâlnite de dânsa până acum. Ce să mai vorbim de cele 6 maÅŸinuÅ£e de tablă vopsită roÅŸu, galben ÅŸi albastru, care se învârt cu 6 rotaÅ£ii pe minut în sesiuni de câte 180 de secunde, maÅŸinuÅ£ele infernale cu buton – claxon spart, strident, în care toÅ£i copiii fără excepÅ£ie se proptesc cu o bucurie inexplicabilă.
De când se întunecă devreme însă, managementul timpului a devenit o problemă complicată. Am primit cadou de la Cristina 2 DVD-uri cu Baby Einstein. Sunt filmuleÅ£e de câte 30 de minute, în care păpuÅŸi animate de păpuÅŸari fac tot soiul de lucruri pe muzică clasică. Irinei îi place în mod special unul numit Numbers Nursery. E în stare să-l vadă de 10 ori dacă o laÅŸi, nu se desprinde de pe canapea decât în două momente cheie. Una dintre păpuÅŸi, un cal… face numai prostii. Mănâncă o floare, dărâmă un turn făcut din cuburi. Toate acÅ£iunile negative sunt subliniate de tobe, care o sperie. Vine atunci fuga fuga să se refugieze în braÅ£ele noastre – prilej extraordinar ca tata să se transforme în cavalerul în armură, care o apără de calul cel rău. Mă prăbuÅŸisem într-o seară pe canapeaua mică ÅŸi-i priveam. Irina se cuibărise în braÅ£e la tati, îi cuprinsese braÅ£ul cu ambele mânuÅ£e ÅŸi nu-i mai dădea drumul.
- Pleacă de-aici, că-mi sperii fata! striga tati către cal. Şi calul obraznic pleca, evident, spre mara bucurie a celei mici.
De la 1 la 5, se plimbă pe ecran cifrele, într-un tren (tona) care se opreşte când Irina spune gata! 30 de minute cu 2 pauze cât să-şi apere regina de cal, şi apoi putem să ne aşezăm la masa din bucătărie, să mâncăm ceva ori să ne bem ceaiurile. Mare dezamăgire când într-una din zile Irina a venit la mama să o apere de cal. Tati s-a simţit jignit.
- Adică dacă până şi într-o situaţie de genul ăsta, când e vorba să-mi apăr familia de pericole, te preferă pe tine, eu ce mai caut p-aici?
ÃŽmi venea să-l mângâi cu blândeÅ£e pe cap, să-i spun “ÅŸtii, calul ăla nu îi face nici un rău, calul obraznic e doar o păpuşă, nu există cu adevărat”. Dar mi-a fost clar că în mintea lui, calul reprezenta o problemă pentru care el avea o soluÅ£ie. Am hotărât să nu mai fiu prin zonă când apare calul. ÃŽntre timp Irina s-a convins că nu e nici un pericol dar tati încă o apără.
- Hai să-l batem, pleacă de aici urâtule!
- Ghighiiii! Poc! ÃŽhîîîîî…., Na! Na! Na! îi Å£ine Irina isonul.
Deja face parte din ritual. Irina ÅŸtie că atunci când tati vine de la serviciu, deschide computerul ÅŸi pe ecran apare “one”. Valu a învăţat pe din afară succesiunea de imagini. Stăm în bucătărie ÅŸi el ciuleÅŸte urechea.
- Aha, acum sunt broaÅŸtele alea.
- nu-s broaşte sunt gărgăriţe.
- Şşşşş să aud văcuţa aia cu clopoţei, că e înainte de cal.
Apoi mă trezesc că fredonează fragmentele de muzică folosite în film.
După Baby Einstein domniÅŸoara are ora de masaj ÅŸi audiÅ£ie. ÃŽn vreme ce-i întind cremele pe piele, pe Mezzo se produc diverÅŸi tenori ÅŸi pianiÅŸti. Muzica mai blândă e semn că ne apropiem de “noapte bună”, e aproape ora bezelelor trimise de la uşă. Urmează negociera scurtă. Irina ar vrea ca mami să stea pe scaun ÅŸi să o Å£ină de mână până adoarme. Mami ar vrea să se scufunde în apă fierbinte, să se încălzească. Irina ar vrea însă să mai stea puÅ£in cu cei mari ÅŸi de aceea, după ce uÅŸa se închide, încep turele. Noi o punem în pat, ea coboară, deschide uÅŸa ÅŸi circulă aÅŸa, în sacul de dormit, veriÅŸoară de a ÅŸaptea spiţă cu Casper, fantoma drăgălaşă din filmul cu acelaÅŸi nume. Noi o ducem înapoi în pat, după 2 minute iar ne trezim cu dânsa în pragul sufrageriei.
- Baaaaau! zice pe un ton cât mai dulce, plecându-şi căpşorul şi zâmbind îngereşte.
Mai supără-te, dacă poţi.
