Ma tot gandeam ca-mi place cum gandeste Irina si mi se pare extraordinar felul in care comunica cu cei din jurul ei. Bineinteles ca tine si de firea ei, dar stiu ca, pe langa asta, e vorba de relatia pe care o are cu tine, de inspiratia de care dai dovada in felul cum o cresti.

Si trebuie sa zic ca m-a impresionat felul in care se poarta cei de la gradinita cu copiii. In raport cu amintirile pe care le am eu din copilaria mea… nu se poate vorbi de o diferenta, e cu totul alta lume. E minunat ca au posibilitatea sa faca, sa vada, sa auda atatea chestii.
Irina e norocoasa.

Te-am intrebat pentru ca mie imi vine tare greu… Am fost crescuta total diferit. Ca sa-mi fac curaj sa zic o chestie de genul celei pe care a zis-o ea la gradi… a trebuit sa mai adaug inca multi ani pe langa cei 5 ai Irinei
Si pentru ca imi doresc altceva pentru copilul meu (care va veni intr-o zi), ma gandesc cu teama la momentul cand am sa-i explic lucrurile astea…
Stiu ca nu vreau sa semene cu mine (din punctul asta de vedere).
Stiu ca vreau sa aiba curaj sa spuna ce gandeste (macar mie, pentru inceput), sa intrebe, sa puna la indoiala, atunci cand e cazul.
Nu vreau sa creasca cu impresia ca trebuie sa asculte de adultii din jurul lui pentru ca ei sunt perfecti, pentru ca sunt niste zeitati care nu pot gresi niciodata. Nu vreau sa ii asculte orbeste.
Vreau sa ma asigur ca stie si intelege de ce ii cer anumite lucruri si ca daca ii impun ceva, e pentru binele lui. Vreau sa ma asculte pentru ca are incredere in mine, nu pentru ca “asa trebuie” (si cu siguranta nu de frica).
Si daca se poate, as vrea sa ii dau libertatea asta fara sa-mi fie frica de faptul ca s-ar putea intoarce impotriva mea…pentru ca, la urma urmei, nu vreau anarhie in casa mea, evident ))
Si ca sa le tii pe toate in echilibru, cred ca deja e un pic de arta…
Oricum, cred ca am sa-ti repet intrebarea si cand o avea Irina 15 ani sa vedem atunci…:p
Te intrebam cum face diferenta intre cei care impun regulile tocmai pentru ca ma gandeam ca daca la gradi a fost treaba cu “hai s-o sunam pe mami”, inseamna ca autoritatea suprema chiar esti tu ceea ce e minunat, pentru ca inseamna ca at the end of the day, tot pe tine te asculta, tot parerea ta o vrea, pentru ca are incredere in tine
Bine, tu stii cel mai bine cum a gandit ea atunci, pentru ca o cunosti, dar eu zic ca e un lucru bun asta. Eu as spune ca face diferenta intre ei (sau poate ar fi bine, nu stiu) in sensul ca… ok, adultii fac regulile, dar in final doar mami (familia, in general) hotaraste de unde si pana unde au si altii dreptul sa-i impuna anumite lucruri.