08
Jan 2009
Acum zece minute am dus copila la microbuz. Se duce cu gradi Smiley la Sinaia. Deci, Doamne, iata:
1. Te-as ruga in primul rand sa faci in asa fel incat sa se intoarca in siguranta acasa, cu toate degetele, cu toti dintii, cu mainile si picioarele la locul lor, in pozitia initiala.
2. Daca se poate, sa ninga dar nu prea tare.
3. Vezi cu soseaua aia, sa nu fie polei, ca domnul Nicu e sofer bun, mie de restul partenerilor din trafic mi-e teama.
4. Doamne, vezi ca e si Ovidiu in microbuz. Stii tu, ala de-i zicea acu vreun an: “hai ca te iubesc mai tarziu, da?”. Intre timp s-a dus la scoala, Doamne, si tu stii ce se-ntampla in scolile din Romania.
5. Multumesc pentru tot.
6. Si ne iarta noua greselile noastre…
Amin.
Posturi similare:
GD Star Rating
loading...
loading...
GD Star Rating
loading...
loading...
Category: In joaca
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
Both comments and pings are currently closed.
15 Responses
Waw da chiar ca ai curaj sa o lasi sa plece la o virsta asa de frageda:).E bine ca se fac asemenea iesiri cu alti copii.
Ada , Doamne Doamne o iubeste pe Irina si in mod sigur a fost pe receptie la rugamintea ta. Excursie frumoasa Irinei !
Si tie felicitari pentru curaj .
O sa fie bine:)
)
Asteptam povestea Irinei despre excursie (Sofia nu mi-ar zice nimic in prima zi….iar in rastimp de o sapt mi-ar povesti cu taraita
stiu cum e…incearca sa nu te mai gandesti la faptul ca Irina e pe coclauri cu masina; cum legatura dintre voi este asa de puternica, sa nu cumva sa-i transmiti starea ta de nervozitate…o sa fie bine!
aha, aha, ai dat drumul domnisoarei in lume
)
foarte bine, o sa fie o tipa cool, fara aere de hiperprotejata si figuri de wanna-be-princess, descurcareatza si puternica. excelent!
Stai linistita si nu mai pune raul inainte! O sa se distreze copios, iti dai seama!
Au ajuns deja la cota 1400 acum vreo juma de ora. Deci, The Lord Delivered. Thank you, Lord.
Later edit?
Ada, o sa fie bine si ai sa vezi ca va veni cu niste povesti…eu abia le astept!
ps. A mea cea mare tocmai zboara Budapesta-Stockholm via Amsterdam singura. E drumul intors, l-a facut si la dus tot singura. Asta ca savezi ce te asteapta…:)).
“Suntem in restaurant, ne incalzim, e bine, e toata numai zambet, a inceput sa si ninga usor”:))
Eu am trimis-o prima oara pe Alex in TABARA (nu excursie) la 4 ani si jumatate, tot cu gradinitza. Am avut aceleasi temeri ca ale tale, poate chiar mai mari. Vorbeam la telefon de cateva ori pe zi prin intermediul educatoarei, iar seara ma suna sa-mi spuna nelipsita poezia dinainte de culcare: “pa mami; noapte-buna; te iubesc de-nnebunesc; te pup de-nnebunesc” si la care trebuia si eu sa-i raspund dupa fiecare fraza.
se pare ca dorinta ta intensa a adus zapada si pe aici…
te rog, mai tine-o un pic (zapada)
ajnanina:) Adevarul e ca ninge ca-n desene animate:)
ruxel, as lasa-o si eu in tabara. Whoaaa sa vezi atunci ce party all night long as face.
Ceata lui Pitigoi a inceput coborarea de la cota…
Vremuri de poveste, nu pot decat sa spun ca eu si ele ne descurcam de minute: se traverseaza strazi circulate intens, se ia Irine de catre Marii de la gradinita(eu la servici nu pe coclauri) se duc la piane in Tei(nu in pom) dupa ce merg 3 statii troleu, 5+2 metrou(schimba la victoriei) si 4 tramvai…ca sa faca asta nu au nevoie decat de 10 sau 5 ani. Nu stiu ce le-am dat sa manince, dar continua sa creasca si sa se descurce! Somn usor copii!