Arhiva pentru categoria ‘Tips & Tricks’

- Mama, tu ştii că Barbie Degeţica e un film educativ?

- Serios?

- Da! Ne învaţă să protejăm natura.

- Minunat.

- Şi pot să-l mai văd o dată? Ca să înţeleg mai bine.

- Sigur, Irina.

- Mulţumesc!

Eram noi în Ţara Galilor, undeva pe la Cucuieţii din Deal, într-un un sato-oraş cum vedeţi prin Taggart, cu poştă, biserică, magazin general (se cheama COOP), farmacie, piaţă şi cam atât. Şi întrebam de nebulizatoare, doar-doar om găsi unul mai ieftin.

Singurul pe care l-am găsit era portabil, un fel de aparat de aerosoli de buzunar, 58 de lire bucata.

Şi-am zis:

- Scump, doamnă, scump, dincolo era mai ieftin…

Glumesc. În Românica un nebulizator (aparat pentru aerosoli indicat celor cu probleme recurente de respiraţie) nu foarte de firmă e la prima strigare 200 de RON.

- Nu aveţi un aparat similar, dar nu pentru călătorie, zisei eu pre limba lui Shakespeare.

- Îmi pare rău, nu, dar la ce vă trebuie?

- Pentru un copil.

- A, păi dacă e pentru un copil, de ce să cumpăraţi, mergeţi la dispensar şi cereţi unul împrumut de la medic. Sunt scumpe şi  nu prea merită să daţi bani pe ele, mai bine împrumutaţi. Sigur vă vor da dacă le explicaţi pentru ce aveţi nevoie.

Mi-a venit să plâng. Acolo, pe loc, instant. Inutil să mă apuc să-i explic că eu nu-s din zonă, deşi vorbesc frumos şi-s curăţel îmbrăcată, par spălată aşa, sunt din aceeaşi ţară cu fetiţa aia care face zgomot la acordeon lângă vitrina de vis-a-vis… Şi nu, la noi la ţară nu prea se împrumută aparate d-astea de la dispensar, poate dacă ai un prieten care ştie ce înseamnă,  să ţi-l dea şi ţie câteva zile. Dar n-am plâns, am zis:

- Aha, mulţumesc, nu ştiam. Lăsaţi că întreb la dispensar.

Aşa că azi, după ce miss a făcut iar 39.5, mi-am luat cardul, am sărit în Costică şi am plecat să-l caut pe OMRON de 250 de RON , despre care auzisem că a fost la ofertă. Aşa cum vă aşteptaţi, nu mai există în farmacii, deci l-am luat la preţul fără ofertă. Am făcut prima şedinţă. Copilul respiră uşurat. Cardul respiră şi el la fel de uşurat. E linişte, e pace, dormiţi oameni buni…

PS: aflaţi că dacă primiţi o reţetă compensată pentru un diagnostic care conţine şi cuvântul “acut”, trebuie s-o duceţi la farmacie în maxim 24 de ore de la data eliberării. Această informaţie m-a costat 70 de ron, contravaloarea a două siropuri de tuse şi un antibiotic. Trăiască sistemul! Să nu ziceţi că nu v-am zis.

În continuarea articolului minunat de ieri despre cum se pregăteşte o maşină pentru iarnă şi mai ales, cum se păstrează funcţională, azi Circul nostru vă prezintă în premieră pe ţară, sfaturile lui Don Pandele cătră onor publicul.

Ce poate fi mai înspăimântator decât senzația pe care o trăim când, din diverse motive, suntem nevoiți să frânăm puternic și, în același timp, să încercăm să evităm un obstacol virând brusc, iar mașina, cu tot cu noi in ea, să se ducă drept înainte fără nici cea mai mică intenție de a se opri sau de a ocoli? Din păcate, nu spaima este cea mai rea in aceasta situație, ci urmările. Să vedem ce se întâmplă de fapt si cum putem scăpa basma curată, cu vopseaua nezgâriată, tabla neîndoită, sau, Doamne ajută, fără alte belele.

Îmi aduc aminte ca ieri cuvintele prietenului meu Emil care mi-a spus: ”trebuie să mergi cu mașina ca și cum ai avea frânele defecte”. Nu, nu vă repeziți acum cu ciocanul in etriere, conducte, discuri sau tamburi! Ce a zis el acum vreo 25 ani are alt tâlc; trebuie să înveți să conduci astfel încât să nu fii nevoit să folosești frâna. Sună absurd? Da, aparent… Să vedem ce vroia el, de fapt, să spună. Ceea ce face ca mașina noastră să poată porni de pe loc, vira în direcția dorită de noi, repet, de noi, și de a se opri cuminte cănd apăsam frumușel frâna este tocmai aderența intre cauciucuri si suprafața pe care ele rulează (și nu pe care ele alunecă sau se învart in gol). La o apăsare violentă a pedalei de frână, considerând o mașină clasică, așa cum e onor Costică, fără ABS și alte gadgeturi electronice, roțile se blochează, rupând aderența dintre cauciucuri și drum. Odată aderența ruptă, mașina nu mai este sub controlul nostru! Veți spune, poate, acum, că dacă apăs frâna și văd că mașina nu se oprește, mă sperii și apas pe ea și mai tare, și mai tare… Da, aveți dreptate, tendința primară este de a apăsa pe frâna până iese apa din ea. Această tendință trebuie eliminată și băgat la cap că nu mă pot opri, sau nu pot vira decât dacă roțile mele încă se rotesc, cât de puțin, dar fără să se blocheze.

Cum să nu blocăm roțile, veți întreba. Cum să mă opresc repede fără să apas frâna cu toată ființa mea? Pentru asta trebuie să începem cu revizuirea stilului de conducere: păstrarea unei distanțe suficiente față de mașina dinainte, adaptarea vitezei la condițiile de drum și trafic, eliminate celelalte ”activități” colaterale condusului: vorbit la telefon, trimis sms-uri, butonat radioul, întorsul către copilul din spate care face năzbâtii, etc, într-un cuvânt, atenție doar la condus. Credeți-mă, ce auzeați înainte cu ”circulația preventivă” nu erau vorbe goale. În concluzie, faceți în așa fel încât să nu fiți nevoite să frânați puternic.

Bine, bine, grozavă-i teoria, dar cum mă opresc, totuși? O metodă foarte bună pentru reducerea vitezei este frâna de motor. Cu cât treapta de viteză este mai mică, cu atât frâna de motor este mai eficace. Trecerea la treapta mai mică se va face la aceeași viteză la care am schimba-o dacă am accelera. De exemplu, dacă treceți dintr-a 3-a într-a 4-a la 60 km/h la accelerare, când încetiniți, schimbați într-a 3-a când viteza a scăzut la 60 km/h. Nu vă speriați dacă motorul se va tura când luați ușor piciorul de pe ambreiaj, este normal și chiar asta dorim – efectul de compresor al motorului are un puternic efect de frânare. Continuați să treceți la trepte mai mici, până ajungeți în viteza 1-a, moment în care viteza mașinii este deja mică și putem să începem să atingem și frâna. Frâna de motor este bună pe orice vreme, dar nu-i musai s-o folosim pe teren plan și uscat – o frânare ușoară și continuă, până când motorul ajunge la turația de ralenti, însoţită apoi de debreiere și oprire completa, este ideală. Ca o scurtă paranteză, frâna de motor este ideală la munte, la coborârea prelungită a pantelor. Regula de bază este: pentru o pantă dată, folosiți aceeași treaptă de viteză și la urcare, și la coborâre. Cu cât panta este mai abruptă, cu atât treapta de viteză va fi mai mică. Niciodata să nu scoateți din viteză și să lasați mașina să coboare la vale liberă, veselă și sprințară, bazându-vă doar pe frâne!! Veți avea neplăcuta supriză să constatați că după câțiva km de coborâre cu frâna apăsată, aceasta este supraincălzită și nu mai funcționează. Am încheiat paranteza…

Am ajuns, iată, la momentul în care ne punem întrebarea cum și cât de tare apăs pe frână când pe jos e mâzga, gheață, zăpadă, sau altă substanță alunecoasă. Aici avem două cazuri diferite: frâne cu ABS sau frâne fără ABS (Anti Blocking System). Ce e ABS și de ce ați dat banii pe el? Pe scurt, este o întreagă instalație computerizată menită să prevină blocarea roților la frânare (puternică), permițându-ne astfel oprirea in siguranță și acționarea eficientă a volanului pentru evitarea obstacolelor sau pentru a rămâne in curbă fără a ieși în decor în timp ce frânăm. Dacă mașina e modernă și are ABS, e bine, trebuie doar să-l folosiți cum trebuie. Regula de baza, din nou, este: la apăsarea frânei și intrarea in funcțiune a ABS (pedala de frână pulsează sub picior, eventual însoțită și de unele sunete repetate) NU luați piciorul de pe frână și continuați să o țineți apăsată! Lăsând ABS să-și facă treaba, concentrați-vă la eventuala ocolire a obstacolului sau la menținerea direcției dorite. Nu vă bazați exclusiv pe ABS ca să vă scoată mereu din belea; el nu vă va scuti să micșorați viteza funcție de trafic și drum și, foarte important, nu va frâna in locul dvs.!
Dacă nu aveți ABS, va trebui să-l substituiți cu finețea personală în acționarea frânei. Practic, trebuie să faceți cam ce face el; să apăsați ușor frâna și s-o slăbiți când simțiți că alunecați sau când mașina capătă o traiectorie ciudată. Apoi repetați… Părerile sunt împărțite in ceea ce privește oportunitatea ”pompării” pedalei de frână; unii zic că mai bine să pompezi pedala, chiar dacă nu se simte alunecare sau derapaj, alții că eficiența pompării este un mit și că trebuie să înveți să apreciezi cănd ai roțile blocate și numai atunci să slăbești nițel frâna. Personal, prefer prima metodă, adică pomparea pedalei, simulând funcționarea ABS, însoțită de reducerea din timp a vitezei și de distanță mărită față de mașina dinainte.

Pe lângă cele povestite mai sus, folosirea cauciucurilor de iarnă vă va ajuta înzecit!

Drum bun, fără primejdii !

Când l-am primit pe Costică, fosta proprietară a plâns pe canapeaua mea cu lacrimi mari cât bobul de rouă pe firul de iarbă în plină vară. Abia după iarna asta o înţeleg. Costică, acest Tico vechi de zece ani, e cea mai bravă maşinuţă din câte am cunoscut eu. Pupe mama pe el, pornea la cheie când l-am luat. E drept că geruri ca anul ăsta parcă n-am trăit de când am Tico. Acum nu mai porneşte chiar din prima. Ralentiul e cam jos, termostatul s-a dus pe apa Sâmbetei, tot ce era de plastic şi putea să crape, a crăpat. Dar are el cauciucuri noi, de iarnă (luate din târg cu dom’Stelică, mult stimatul coleg, care când mă vede pe hol strigă de departe “Piei! Dispari din viaţa mea!”, dar mă iubeşte îndeajuns cât să meargă cu mine unde a înţărcat Mutu Iapa, la intrarea pe autostrada Soarelui)? Are. Are el far nou (care acum nu mai luminează cum trebuie, zice don Pandele că nu face masă, el ştie ce înseamnă asta) şi bară de transmisie nou nouţă de când l-a băgat prietena mea Tatiana în gard? Are!

Are el bujii şi suspensii puse din banii de la Radiovacanţa şi plăcuţe care abia acum, după doi ani, scârţâie? Are!

Pot să vă spun şi ce nu are… Nu mai are diverse măşti de plastic. Nu mai are capace de roţi. Una din poziţii e ciobită. Macaralele de la geamurile din faţă sunt pa. Aer condiţionat n-a avut niciodată. N-are servo, volanul e înfiorător de rigid, trebuie Să Ştii să-l conduci pe Costică. Ar trebui segmentat motorul, dar costă cât nu face. Era cât pe ce să rămână fără plăcuţa aia de care tragi ca să deschizi capota, noroc că am agăţat în seara asta un motociclist la benzinărie şi ăla, mare cavaler cu lada de scule în cutia de la motor, a dibuit şurubul care nu stătea la locul lui, şi-acum pot să deschid capota…Să-i dea Dumnezeu sănătate, mare om.

Acuma că am spus public în ce hal l-am adus pe Costică, să vă spun şi că îmi doresc să câştig la loto şi ca să pot să-l repun pe roţile lui? Că mi-e tare drag, mititelul, că e în stare să meargă când alţii zac prinşi în mormanele de zăpadă îngheţată împinse pe marginea parcărilor de plugurile primăriei? Că n-are nimeni marşarier ca al lui!? Că frânează, nărăvaşul de el, când zici că gata, atât ţi-a fost, adio mamă, dar nu, el se-nfinge în cauciucuri, scoate fum din roţi şi tot stă?

Da, e mic, n-are portbagaj, e cam urâţel şi cam nespălat (am aflat la Dono că nu e bine să speli maşinile când e foarte frig, rişti să se transforme într-o megacutiedegheaţă). Dar rulează, ladies and gentlemen. Merge. Pe şosea, adică.

Am darul de a reinventa periodic apa caldă, în special în ceea ce priveşte întreţinerea maşinii în stare de (bună, dacă se poate) funcţionare. Şi fiindcă noi, proprietarii de maşini coreene ne susţinem reciproc, iar noi, mamele cu copii pe bancheta din spate nu le ştim chiar pe toate, iată câteva sfaturi pentru şoferiţe, lucruri aflate pe pielea lui Costică, amărâtul, bravul şi inegalabilul Tico pentru care aş comanda mâine un bust călare, dacă ar avea habar că i s-a ridicat statuie.

Aşadar, doamnelor, dacă le ştiaţi, să vă fie de bine, dacă nu le ştiaţi, luaţi aminte:

1. Când e foarte frig afară (adică zilele astea) lăsaţi ştergătoarele ridicate. În acest mod simplu rezolvaţi două probleme: Prima, cel pe locul căruia aţi parcat nu va mai avea ce să ridice… şi a doua, dimineaţa când încercaţi să curăţaţi parbrizul o să aveţi cu ce. Dacă nu le lăsaţi ridicate, e posibil să se rupă şi nu vreţi asta.

2. Soluţiile de şters parbrizul sunt de mai multe feluri. Aia de iarnă nu e ca aia de vară. Luaţi de-aia de iarnă.

3. Antigelul e sfânt! Luaţi din cele gata preparate ca să nu vă mai bateţi capul cu proporţiile. În caz că nu găsiţi gata preparat, nişte şoferi au dat aici detalii. Don Pandele zice că se pune jumătate apă demineralizată, jumătate antigel concentrat, până la semnul de pe borcan. E important să aveţi antigel, altfel la minus 20 de grade vă crapă radiatorul, sau, Doamne ferește, blocul motor.

4. Întotdeauna să aveţi în poşetă pe lângă ruj, rimel şi creion contur, spray-ul pentru dezgheţarea încuietorilor. E mic, încape. Şi e mai mult decât util. Se bagă în încuietoare, se face fisss şi apoi trebuie să aşteptaţi puţin înainte să încercaţi din nou să descuiaţi portiera. Fumatorii si fumătoarele mai pot incalzi ușor cheia cu bricheta, apoi lasați-o să dezghețe broasca.

5. Chederele (adică acele cordoane de cauciuc care etanşează uşile) trebuie să fie unse cu glicerină. Puteţi folosi o cremă de mâini, mi-a zis mie azi Don Pandele. Eu am folosit o cremă de mâini cu miros de vanilie. Nu râdeţi, alta n-am avut. Sper că mâine se vor deschide uşile, dacă nu, am o problemă. Alţi bărbaţi consideră că şerveţelele cu silicon sau soluţia de parbriz pentru -20 de grade sunt la fel de bune.

6. Atunci când nu mai puteţi răsuci cheia în contact şi butucul pare înţepenit definitiv, nu panicaţi! E sistemul antifurt care blochează volanul. Puneţi cheia în contact şi în vreme ce răsuciţi cheia, mişcaţi volanul stânga-dreapta, până se deblochează.

7. De la minus 15 grade uleiul de motor cu index 15W devine vâscos. La schimbul de ulei cereţi unul cu grad de vâscozitate mai mic. Filtrul de ulei trebuie schimbat de fiecare dată când schimbaţi uleiul: pentru maşinile ce folosesc ulei normal, o dată la 6 luni (sau la fiecare 5000 de km parcurşi), cele cu ulei sintetic, la 10.000 de km. Cel mai bine e să consultaţi cartea maşinii, aşa a zis domnul inginer. Dacă maşina e în garanţie, mergeţi la dealer.

8.  Încercaţi să nu parcaţi în pante, pentru că pe geruri mari e mai bine să nu trageţi frâna de mână. Pelicula de apă de pe saboţi şi tamburi îngheaţă. Arcul e mai slab decât gheaţa şi e posibil să nu elibereze frâna până nu se topeşte gheaţa aia, mai ales dacă e ud pe jos sau ninge. Lăsaţi maşina în viteza a 2 a, dacă  e la vale, sau în marşarier dacă-i la deal şi daţi de volan a.i. maşina să se oprească eventual în bordură.

9. Cauciucurile de iarnă nu sunt un moft. Sunt dintr-un cauciuc mai moale decât cele de vară, mai rezistente la frig, nu se solidifica la temperaturi joase şi nu-şi pierd aderenţa. Cu alte cuvinte, nu veţi zbura de pe şosea. Dacă nu aveţi bani pentru 4 cauciucuri de iarnă, aflaţi că e foarte important ca măcar alea de pe faţă să fie de iarnă. Don Pandele susţine că aceste cauciucuri de iarnă sunt cea mai ieftină asigurare.  Dacă aveţi vreme, de fiecare dată când puneţi benzină, rugaţi băiatul să vă verifice presiunea roţilor.Valoarea optimă diferă în funcţie de modelul maşinii, dacă nu aveţi un soţ care să se ocupe de asta, e bine să aflaţi din cartea maşinii care e aceasta.

10. De la minus 22 de grade, motorina produce spumă, chiar dacă are aditivi de fluiditate. Nu faceţi plinul! O jumătate de rezervor e destul. Carburantul se încălzeşte şi se mişcă mai rapid în interiorul rezervorului. Pentru benzină, turnaţi 0.5 l alcool sanitar la un rezervor plin. Alcoolul se amestecă cu apa strecurată in benzină.

Sper că v-am fost de folos. Mâine, avem un guest post: Don Pandele ne învaţă cum se frânează pe gheaţă, ca să n-ajungem ca-n imaginea pe care ne-o dedică mai jos.

Stay tuned! Şi voi, şi maşinuţele voastre. Şi dacă mai ştiţi… împărtăşiţi.