Arhiva pentru categoria ‘Bucătăria pt. leneÅŸi’

Pentru că mâine vine Mama Lui în vizită (cunoaşteţi sentimentul, da?) azi gătesc.

BorÅŸ de curcan. Friptură de gâscă în vin alb cu stafide. Åži Boeuf Bourguignon.Da, e nebunia asta cu Julia Child, ce să facem, dacă n-au avut altă treabă de sărbători ăştia de la HBO ÅŸi au difuzat în buclă Julie, Julia, acum toate ne închipuim că putem…

Să vă spun ceva! Eu dacă nu vedeam la Adi Hădean reţeta simplificată, nu mă încumetam. Dar am experienţa gătitului după cum zice Adi şi, nu numai că e fun, culmea e că şi iese, iar familia mea e foarte fericită. Bon. Mai întâi l-am creierit pe Hădean. Dă-mi o reţetă cu gâscă, zic.

Se scotoceÅŸte Hădean prin memorie ÅŸi are loc următorul dialog. Citeste mai departe »

Tracey este o mare maestră a prăjiturilor. E în stare să ia o bucată din cel mai ordinar (în sensul de obişnuit) pandişpan şi să-l transforme într-o operă de artă. Pentru că şi eu şi Irina suntem începătoare în ale prăjituritului, am rugat-o să ne înveţe ceva uşor de făcut, dar care arată grozav şi poate fi mâncat şi de pici.

Azi avem o reţetă de brioşe-fluture. Dacă vă plac cele adevărate, puneţi mâna şi faceţi reţeta asta . Dacă sunteţi grăbite, luaţi o cutie de muffins de la dr Oetker şi în cinci minute sunt gata de pus la cuptor. (Nu, acesta nu e un post publicitar plătit de Regele Prafurilor, e vorba doar de spirit practic).

Magia începe după ce le coaceţi.

Tăiaţi capacele brioşelor, pregătiţi o cremă de unt cu cacao (poate fi înlocuită cu succes cu dulceaţă, dacă crema de unt vi se pare prea grea pentru stomăcelele copiilor), puneţi câte o spirală de cremă pe fiecare brioşă apoi luaţi capacele brioşelor şi tăiaţi-le pe jumătate, apoi înfigeţi-le în cremă, ca pe aripile fluturilor. Pudraţi cu zahăr şi apoi lăsaţi copiii să se minuneze.

Iată şi câteva imagini, sper eu, ajutătoare.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

N-am scris nimic sâmbăta asta, pentru că am avut o zi leneşă, cu multe desene animate ÅŸi stat degeaba în pat. ÃŽn vreme ce stăteam degeaba, rufele familiei se spălau liniÅŸtite. Aveam ÅŸi mâncare gătită, afară ploua, nici o ÅŸansă de plimbare sau de musafiri, ce altceva mai bun de făcut decât să te uiÅ£i la Monsters Inc. ÅŸi să răspunzi o dată la 30 de secunde la întrebarea “Ce s-a întâmplat?” pusă de o Irină cam confuză.

După somnul de după-amiază m-am trezit însă cu mare energie şi m-am apucat de bucătăreală. Vreau să vă împărtăşesc reţeta lui Tracey pentru o plăcintă cu mere fenomenală, pe care o fac de ani de zile. Dacă aveţi robot de bucătărie sau maşină de pâine, frământatul aluatului va fi floare la ureche, aflaţi că noi azi l-am făcut manual şi l-am întins cu sticla (cineva, nu ştiu cine, mi-a rătăcit sucitorul).

Ce vă trebuie:

500 gr făină

100 gr zahăr

250 de grame de unt

un vârf de cuţit de sare

un ou

o jumătate de ceaşcă de lapte

un kilogram de mere

stafide

o conservă mică de ananas (pe cât posibil neîndulcit)

Scorţişoară

CuiÅŸoare

Dacă aveţi robot: puneţi făina, zahărul, untul şi sarea, oul bătut cu lapte şi lăsaţi să se amestece până când coca se adună într-o bilă.

Dacă nu aveţi robot: într-un castron mare amestecaţi mai întâi făina cu zahărul şi sarea. Frământaţi untul între degete şi apoi amestecaţi-l cu făina. Compoziţia va căpăta consistenţa unor firimituri de pâine. Faceţi o gaură în mijloc şi turnaţi oul bătut cu laptele în acea gaură. Amestecaţi ingredientele şi frământaţi până când coca se adună într-o bilă.

Tăiaţi în două aluatul şi redaţi-i forma rotundă. Puneţi cele două bile rezultate într-o pungă de plastic şi lăsaţi la frigider minim o oră (preferabil două).

RadeÅ£i merele pe răzătoarea mare. Câteva pot fi tăiate bucăţele nu foarte mari ÅŸi lăsate aÅŸa în compoziÅ£ie. CăliÅ£i merele cu zahăr (după cât de dulce vreÅ£i să fie – asta înseamnă că puneÅ£i din ochi puÅ£in zahăr, amestecaÅ£i, gustaÅ£i, mai adăugaÅ£i… dar aveÅ£i grijă să nu scăpaÅ£i prea mult dintr-o dată). AdăugaÅ£i stafidele ÅŸi ananasul tăiat bucăţi. Nu uitaÅ£i condimentele (scorÅ£iÅŸoara ÅŸi cuiÅŸoarele). LăsaÅ£i să fiarbă până scade sucul pe care ÅŸi-l lasă merele. Dacă aÅ£i scăpat prea mult zahăr, mai puteÅ£i tăia din dulceaţă cu o jumătate de lămâie stoarsă peste mere. PuneÅ£i merele să se răcească.

După ce aluatul a stat la frigider, aprindeţi cuptorul să se încălzească şi întindeţi prima foaie de aluat. Folosiţi o formă rotundă, cu pereţii înalţi. Ungeţi forma cu unt şi tapetaţi cu făină, apoi puneţi prima foie de aluat si lăsaţi-o să treacă peste marginile formei. Turnaţi merele (atenţie, să nu fie fierbinţi!), nivelaţi compoziţia şi apoi întindeţi a doua foaie de aluat. Acoperiţi cu această a doua foaie de aluat compoziţia. Uniţi marginile celor două foi pe marginea formei. Lipiţi-le pur şi simplu strângându-le între degete. Tăiaţi excesul de aluat. Înţepaţi cu furculiţa din loc în loc foaia de sus. Ungeţi cu puţin lapte şi presăraţi câteva fire de zahăr pe deasupra. Daţi la cuptor la foc mediu pentru o oră şi 15 minute. Plăcinta este gata în momentul în care foaia de sus a devenit o crustă aurie.

Este extraordinar de bună servită caldă, cu frişcă sau cu o cupă de îngheţată.

În paralel am făcut o supă cremă de legume, cea mai gustoasă şi mai simplă supă de făcut în vremuri reci. Dar nu mai povestesc şi despre asta, că se enervează Maria.

Fiindcă am reuşit să ieşim azi din casă, am ajuns din nou la magazinul acela la care am jurat că nu mă mai duc. Asta pentru că la Billa şi la Kaufland nu am găsit peşte proaspăt niciodată.

Somonul este preferatul Irinei. Îl mănâncă aproape pe nerăsuflate, cu poftă, fără să facă fiţe, uneori cere şi a doua porţie (pe care i-o refuz, e un peşte gras şi nu vreau să-i încarc ficatul, în special seara). O amuză că e roz şi că nu prea are oase. Pentru că se pregăteşte foarte repede (cam în 25 de minute e gata, cu tot cu pregătiri şi copt) şi fără prea multe fasoane, m-am gândit să vă povestesc şi vouă cum îl facem noi.

Cumpăr de obicei două bucăţi, pe care le pregătesc diferit. Sunt oameni care nu agreează mâncărurile coapte în folie, aşa că dacă vă displace ideea, puteţi să-l puneţi la abur în loc de cuptor. Eu îl fac în folie. Încălzesc cuptorul.   Pe bucata pentru adulţi pun puţin unt, pătrunjel, zeamă de lămâie, sare, piper şi usturoi zdrobit la presă. Mai puteţi pune capere dacă vă plac, sau în loc de clasicul sare-piper-usturoi, puteţi încerca mixul de condimente pentru peşte. Eu cam evit mixurile astea din cauza glutamatului de sodiu care nu lipseşte din pliculeţele cumpărate de la magazin. Pe bucata Irinei nu pun usturoi şi pătrunjel, nici prea mult piper. Le împachetez apoi în folie şi le pun într-o tavă. Setez ceasul de bucătărie şi îl pun la cuptor. După 20 de minute, peştele e gata. Când desfaceţi folia, aveţi grijă la aburi, sunt foarte fierbinţi şi ard.

Cum spuneam şi mai sus, e un peşte gras. De aceea e important să puneţi zeamă de lămâie şi să îl mâncaţi cu garnitură. Dacă vă plac cartofii, puteţi face natur sau piure. Mai există şi varianta cu orez pentru cei ce se feresc de carbohidraţii din cartofi.

Când îl faceţi la abur, profitaţi de faptul că aveţi două vase. Puteţi pune cartofii în prima tavă şi peştele în tava cea mai de sus. Asta pentru că peştele se va face probabil mai iute decât cartofii. Morcovii se mai potrivesc foarte bine cu peştele, dacă sunt făcuţi la abur, sunt dulci şi crocanţi, au altă textură decât atunci când sunt fierţi în apă. Puteţi pregăti şi broccoli ca garnitură, dacă agreaţi această legumă.

Nu uitaţi de un pahar de vin alb, cel mai potrivit e cel sec, dar până la urmă, vinul ce vă place e cel mai nimerit la orice masă.

Poftă bună:)

[Show as slideshow]

[View with PicLens]