Arhiva pentru categoria ‘Bucătăria pt. leneÅŸi’

Când am văzut rețeta de chocolate lava la Adi Hădean a fost unul din acele momente în care am regretat că n-am forme de ceramică și nici cești de pus în cuptor. Între timp, am trecut pe la Ikea și m-am dotat cu forme de ceramică, tot din cauza omletei lui expandate. Azi s-au aliniat planetele, zăpezile și sorții să facem, în sfârșit, acest desert, o nesimțire de ciocolată.

Rețeta și modul de fabricare sunt aici. Eu pun pozele noastre doar ca să vă enervez. ca să vă stimulez.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Ce a făcut Irina:

A mâncat ciocolată rupt ciocolata bucățele. A uns formele cu unt. Le-a tapetat cu zahăr. A lins spălat toate cratițele în care existau urme de ciocolată. A dansat dansul ploii pe lângă cuptor preț de 10 minute.

Observațiile mele personale, după degustare.

Iese mult mai bine în formele înalte de ceramică, decât în cele mititele de staniol. Dacă vă gândiți că rămâne aluat crud la mijloc, uitați de teama asta, care aluat? 3 linguri de făină nici nu se simt. Timpul de coacere e foarte important. Imediat ce se crapă crusta trebuie scoase, ca să nu se facă brioșe. N-am avut fructe de pădure, am avut dulceață de cireșe amare, pe post de compliment. Gustul este divin. Pentru că discutăm despre 400 de grame de ciocolată (amăruie, de la Delhaze, în cazul nostru) multiplicate în 200 de grame de unt și păcălite cu 3 linguri de făina, 3 ouă și 3 linguri de zahăr. Practic, gustul și textura ciocolatei se ridică la cub și se trec prin căldură de 200 de grade Celsius. E indescriptibil în cuvinte. E moartea dietelor dar și a depresiilor.

Fun. Și într-adevăr, spectaculos de simplu. Merci, Adi!

Prima oară am mâncat minunăția asta la Mama Lui. Cum eu nu-s genul de bucătăreasă-măiastră, numai gândul unei sesiuni de prăjit minim 20 de clătite m-a făcut să savurez mai dihai felul cu pricina și să-l pun în cartea mea la capitolul  chestiigrozavepecareprobabiln-amsălefacniciodată.

Zilele trecute, pe când o aÈ™teptam pe Irina să iasă de la È™coala de muzică, am intrat într-un mini Mega Image, din cele care au înflorit peste tot în oraÈ™. Și-acolo, ce să vedeÈ›i…

Eh? Clătite! Gata făcute! Numai bune de umplut…AÈ™a că, împreună cu Infanta nr.1 (acum sunt două, trebuie să le găsesc porecle diferite) am purces la făcut tort dulce-sărat de clătite. Sunat Mama Lui, întrebat ce minuni mai erau în afară de ciuperci È™i mărar, pe care le identificasem ca gusturi È™i texturi distincte, plesnit fruntea cu palma (normal că aveau È™i ceapă călită, e la mintea cocoÈ™ului) È™i-apoi ne-am încins cu È™orÈ›urile de bucătărie È™i am făcut următoarele:

Am pus la fiert 20 de ouă de prepeliță. Am scos mărarul de Zăvoaia de la congelator (așa mărar nu găsiți la piață, pe cuvânt). Am tocat ciuperci proaspete, pe care le-am amestecat cu unele din conservă (inițial plănuisem să folosesc doar conserva, dar cantitatea de ciuperci nu era suficientă, deci am pus și proaspete), am tocat o ceapă (de Zăvoaia, evident) și am pus-o la călit cu doi căței de usturoi, sare și piper. Am scăpat ca din întâmplare și câțiva stropi de vin, am pus mărarul și le-am lăsat să se împrietenească.

Între timp, domnița a curățat cele douăzeci de ouă de prepeliță pe care le-am scăldat într-un sos slab de maioneză cu smântână, sare și tarhon.

Într-o formă de tort cu pereții detașabili unși cu unt am pus prima clătită. Am umplut-o. Apoi a doua clătită. Am umplut-o. Și tot așa, cale de vreo opt clătite. Am bătut două ouă ca pentru omletă, am adăugat și puțină smântână și-apoi am turnat tot amestecul peste clătite. Le-am dat la cuptor 20 de minute. Apoi le-am servit cu ouăle de prepeliță alături și un pahar de vin alb de casă. N-a mai rămas nimic din tortul meu dulce-sărat (dulce pentru că din păcate clătitele cumpărate gata făcute sunt deja îndulcite. Dar nu a fost supărător gustul dulce.) Doar amintirea plăcută.

Poftă bună:)

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Pastele colorate sunt minunate. Am mai spus eu și cu alte ocazii, e bine să le aveți în casă, pot fi combinate cu tot felul de sosuri și minuni ce se încropesc rapid.

Despre ficăței, ce să vă povestesc? Cu puțin tarhon, o jumătate de ceapă, două -trei guri de vin (deopotrivă alb sau roșu), trei căței de usturoi și câțiva stropi de sos worchester, iese o chestie de te lingi pe degete.

Deci:

Puneți pastele la fiert cu câțiva stropi de ulei de măsline și câteva fire de sare. Nu le uitați pe foc, sunt mai bune al dente (adică dacă pe punga pastelor scrie să le fierbeți 8 minute, dați-le deoparte după 6).

Ca sos pentru paste puteți zdrobi un avocado bine copt, amestecat cu lămâie din belșug și sare după gust.

În paralel: tocați o ceapă julien, pe care puneți-o în tigaie cu două lingurițe de unt, un praf de sare și unul de piper, doi căței de usturoi zdrobiți cu lama cuțitului sau trecuți prin presa de usturoi). Stingeți ceapa asta cu puțin vin. Puneți ficățeii deasupra. Presărați câteva fire de tarhon și stropiți cu puțin sos Worchester. Dacă e nevoie, adăugați o jumătate de pahar de apă. Lăsați în tigaie câteva minute, până sunt făcuți ficățeii.

Mai puteți adăuga: roșii uscate (sun dried tomatoes), mărar,  ciuperci, orice altceva vă trece prin minte. Minunat este că oricare dintre ingredientele de mai sus poate lipsi (doar câte unul dintre ele) și gustul se schimbă.

Alte posibile garnituri: piure de cartofi sau orez basmati fiert împreună cu fidea zdrobită È™i apoi – după ce scurgeÈ›i apa, amestecat cu puÈ›in unt, cât să se lege boabele de fire.

Timp de preparare: aproximativ 15 minute.

Poftă bună.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Ce mare filosofie poate să fie o omletă? Ia, acolo, un ou bătut, amestecat cu ceva È™i trântit în tigaie. Sau…

Adi Hădean m-a învățat că se poate face o chestie spectaculoasă până și dintr-o omletă. Adi Hădean e un fel de Jamie Oliver la care am eu acces. Când am văzut pozele astea pe site-ul lui, m-am enervat cumplit, am știut că trebuie să cumpăr forme de făcut omletă expandată.

Aveți nevoie de forme rotunde pentru sufleuri mici, se găsesc la Ikea, costă cam 5 lei bucata, dacă îmi amintesc bine.

Încălziți cuptorul la 200 de grade. Bateți oul cu puțin lapte și adăugați ce vă place să fie în omletă. Eu am pus caș afumat.

Separat, într-o tigaie puneți să sfârâie câteva feliuțe de pastramă.

Ungeți formele cu unt și turnați compoziția. Dați la cuptor preț de 5-10 minute.

Răsturnați omletele țuguiate pe feliile de pastramă. Se vor lăsa, dar textura rămâne complet diferită de tot ce ați gustat până acum.

Aveți grijă, spre deosebire de omletele făcute la tigaie, acestea se răcesc mai greu și sunt foarte fierbinți când le scoateți din cuptor.

Merci, Adi. A meritat investiția!

[Show as slideshow]

[View with PicLens]